Călin Gruia-autor de poveşti şi versuri pentru copii

3 noiembrie 2017 Mariana Rusu
 

Călin Gruia (pseudonimul literar al lui Chiril Gurduz) s-a născut la  21 martie 1915, în localitatea Trifeşti, judeţul Orhei, Regatul României. Este fiul Alexandrei şi al lui Vartolomeu Gurduz, ţărani. Urmează şcoala primară în satul natal şi termină apoi Şcoala Normală din Orhei (1936). Un timp lucrează ca învăţător în Tvardiţa, din judeţul Tighina, şi la Umbrăreşti. Concentrat ca ofiţer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) şi cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948.

Din 1951 Călin Gruia devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938, la revista „Speranţa” (Orhei), iar prima carte, placheta Litanii de seară, îi apare în 1942. A colaborat la reviste din Chişinău, „Basarabia literară”, „Roza”, şi la cele pentru copii din Bucureşti: Arici Pogonici, Luminița, Cutezătorii.

Cu toate că începuturile literare ale lui Călin Gruia se leagă de poezie, când revine în viaţa literară se va dedica scrisului pentru copii, prima lui culegere de poveşti fiind Nucul lui Toderiţă, tipărită în 1952. Harul basmelor, odată descoperit, se va revărsa necontenit într-o mulţime de snoave, poveşti, basme, legende, poeme versificate, toate alcătuind o lume fermecată, care atrage – dacă nu acaparează – publicul mai tânăr sau mai vârstnic, prin amestecul reuşit de pitoresc, umor şi fantezie.

Fie că e vorba de prelucrări ale unor vechi motive populare de basm (Ciuboţelele ogarului, Nuieluşa de alun, Izvorul fermecat, Domniţa de rouă etc.), fie că e vorba de întâmplări rememorate din propria copilărie (Pânzele mamei) sau din primul şi al doilea război mondial (Onică, De-a visele…), Gruia se dovedeşte un neobosit povestitor, sfătos şi fantezist, care a cultivat în scrierile sale frumosul şi plasticul, oricare din poveştile sale, „clasice” de-acum, putând fi calificată drept poem în proză. De altfel, către sfârşitul vieţii, în 1988, a revenit la preocuparea pentru propria poezie şi a publicat un volum de versuri, Călătorii, cuprinzând poeme scrise între 1940 şi 1970.

Călin Gruia a scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele Primului Război Mondial, după care a fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969).

Călin Gruia a încetat din viață la 9 iulie 1989, la București.

Opera literară
Litanii de seară, Bucureşti, 1942;
Nucul lui Toderiţă, Bucureşti, 1952;
Ciuboţelele ogaruIui,Bucureşti, 1954;
Nuieluşa de alun, Bucureşti, 1954;
Poveste mică pentru cei mici, Bucureşti, 1954;
Povestea lăcrămioarelor, Bucureşti, 1955;
Profesorul cel nou, Bucureşti, 1955;
Izvorul fermecat, Bucureşti, 1956;
Minunata-mpărăţie cu palate de hârtie, Bucureşti, 1957;
La „Drumurile lumii”, Bucureşti, 1959;
Poiana lunii, Bucureşti, 1960;
Onică, Bucureşti, 1962;
Vineri la amiază…, Bucureşti, 1962;
Drumul spune poveşti, Bucureşti, 1963;
Di-Di-Ri, Bucureşti, 1964;
Ograda, Bucureşti, 1965;
De-a visele…, Bucureşti, 1965;
Ospăţul, Bucureşti, 1966;
Poveşti, Bucureşti, 1967;
Jucăuşul, Bucureşti, 1967;
Domniţa-de-Rouă, Bucureşti, 1969;
Măriuca, Bucureşti, 1970;
Vântură-lume, Bucureşti, 1971;
Cu ochii ca iarba…, Bucureşti, 1972;
Acolo, colinele ard, Bucureşti, 1974;
Ramura de măr înflorit, Bucureşti, 1974;
Peretele de lut, Bucureşti, 1975;
Scrisori pentru fluturi şi pietre, Bucureşti, 1976;
Prinţul de hârtie, Bucureşti, 1977;
Moara lui Elisei, Iaşi, 1979;
Prietena mea Cateluţa, Bucureşti, 1979;
În norii ce vin şi se duc…, Bucureşti, 1980;
La „Valsul dimineţii”, Bucureşti, 1981;
Poiana de argint, Bucureşti, 1982;
Pânzele mamei, Bucureşti, 1984;
Nălucile nopţii, Bucureşti, 1985;
Pădurea Mărgăritei, Bucureşti, 1987;
Călătorii, Bucureşti, 1988.

 

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *