Cum m-am apucat de citit copilului meu!

12 martie 2017
 

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nici nu s-ar povesti. A fost odată un copil cu ochi mari, căprui și părul bălai, născut într-o lună de mai 2011. M-a privit cu blândețe și curiozitate și mi-a topit sufletul.

Primăvara se apropia încet, păsărelele cântau, câmpul se înmiresma și piticul gângurea.

Știam că aventura vieții mele abia începe. Dar nu știam că o să fie cea mai frumoasă, palpitantă și plină de imprevizibil aventură. Și, nu știam că o să retrăiesc perioada copilăriei, prin ochi de adult, că o să re-descopăr micile bucurii ale vieții. Și, nu știam multe, multe…, dar nu le știu nici acum.

Timpul trecea și copilul căuta cu privirea, gurița, mânuțele și sufletul deschis să cunoască această lume. Iar misiunea mea, era să îl ajut să exploreze minunățiile acestei lumi. Am început să mă întreb cum să știu să răspund la orice întrebare din ochișorii lui.

Am început să îi șoptesc despre mama, tata și bunici și a zâmbit.

Am început să îi cânt despre păsări și călătoria lor prin lume, și se liniștea.

Am început să îi denumesc fiecare lucru pe care îl întâlneam în plimbările noastre zilnice, și ochișorii îi deveneau deodată și mai mari și mai colorați.

Am început să îi povestesc despre lumea înconjurătoare și părea că înțelege.

Am început să citesc cu voce tare din cărțile pe care le citeam, și a devenit interesat.

A fost momentul când am realizat că povestea noastră în lumea magnifică a cărților trebuie să înceapă.

I-am oferit cărți pe care să le poată gusta, mângâia, smotoci, simțit, pupăci. Bebelușul descoperea cartea așa cum știa el cel mai bine, iar eu descopeream cărți noi, despre care nici măcar nu știam că există. Am continuat să citesc cu voce tare, cărți potrivite vârstei lui și mă simțeam din nou copil.

El explora lumea și eu îi citeam despre ea.

Încet, încet, dar mai repede decât credeam, am schimbat cărțile noastre de beletristrică, de oameni mari, cu cărți noi, de povești minunate.

Sunt cărți și povești pe care nu le-am citit când eram copil și care îmi încântă sufletul în fiecare zi, dar mai ales în fiecare seară. Citesc cu voce tare unui copil cu ochii mari și mă minunez câte nuanțe poate lua vocea mea și câte nuanțe pot avea ochișorii lui.

Citesc cu plăcere, citesc cu curiozitate, cu sufletul deschis, dar cel mai important, îi citesc copilului meu. Citește și tu copilului tău și ajută-l să crească visând.

Și dacă nu știi cum și ce să îi citești copilului tău, vezi și recomandările noastre pe grupe de vârstă, ilustrate, socio-emoțional, sănătate sau povești.

Dacă vrei să scrii și tu despre ce îi citești copilului tău, te așteptâm pe FiledeVis.ro.

Urmărește-ne și pe rețelele sociale, pentru noutăți, recomandări de cărți pentru copii și reduceri la cărți.
Facebook Google+ Twitter Pinterest

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

 

 

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *