Povestea Satului Nimica-Toata – Andres Barba

4 mai 2016 Madalina Rusu
 

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant?

Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă.

Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor.

Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar copiilor le-au plăcut.

Personajele sunt originale și simpatice. Un primar atât de rotund încât atunci când merge se dă de-a dura, un băiat născut din rădăcina unui copac și care, dacă plânge, dintr-o mână îi cresc roșii și din cealaltă castraveți, și riscă să se transforme într-un copăcel, un boxer căruia îi place să boxeze dar nu are cu cine, fiindcă toți locuitorii satului sunt pașnici, o fată ce era ținută de părinții ei într-un turn pentru a-și aștepta prințul, dar care visa să devină fotbalistă. Aflăm că satul Nimic-Toată are o copie fidelă în miniatură, unde lucrurile se întâmplă cu o zi în urmă. Interesant cum cu ajutorul acestei miniaturi sătenii își retrăiau bucuriile de ziua trecută.

Ajungem la poveste. O poveste încântătoare, o aventură plină de lucruri nemaiîntâlnite. Când stelele dispar de pe cer, toată lumea se minunează – s-a întâmplat ceva extraordinar. Este prima scriere în cartea lor de istorie, este prima dată când cineva trebuie să ia o decizie. Primarul nu se eschivează de datorie. Formează o echipă și pleacă să găsească răspunsul la trei înțelepți care trăiau undeva, departe. Încercările prin care trec sunt amuzante și pline de suspans, nouă ne-a plăcut mult codrul gâdilăturilor invizibile, dar și celelalte sunt la fel de intersante. Odată având soluția de la înțelepți, echipa se întoarce acasă și, tot satul se adună să rezolve împreună problema. Exemplu de comunitate unită! Dar Așchiuță mai are un hop de trecut. Aflăm povestea înduioșătoare a unui copil devenit moș dintr-o dată datorită lipsei de prieteni, care astfel a devenit mai arțăgos și neprietenos. Totuși, Așchiuță reușește cumva să îi arate că e nevoie de prietenie, și că faptele bune ne ajută să rămânem tineri.

Ce nu mi-a plăcut – Ximenel, din turnul cu crenel, nu are un rol serios, fiind din nou prințesa neajutorată ce așteaptă să fie salvată, chiar dacă ea își dorește să fie fotbalistă. Povestea clasică – băiatul salvează fata. Totuși, mi-a plăcut că nu se încheie cu o căsătorie fără substanță, doar cu începutul unei prietenii între cei doi.

Cartea e foarte potrivită pentru băieți, mai ales pentru cei care acum își fac curej să ia în mână cărți mai mari. Textul se citește ușor și repede, având mult dialog. Acțiunea curge și suspansul creat este incitant.

Nevoia de prieteni și bucuria ce vine din ajutarea prietenilor este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult.

 

Descriere

In satul Nimica-Toata, de obicei pasnic si linistit, unde nu se intampla nimic niciodata, intr-o noapte au disparut stelele. Spre surprinderea locuitorilor satului, primarul decide organizarea unei expeditii pentru a fi consultati cei trei intelepti, care pot oferi o solutie. Si inteleptii gasesc solutia. Stelele n-au disparut, ele s-au stins, pur si simplu. Pentru a le putea revedea, oamenii trebuie sa construiasca, impreuna, o scara indeajuns de inalta sa ajunga la intrerupatorul stelelor. Galeria personajelor ingenioase si aiurite (un primar care se rostogoleste sau un copil nascut din radacina unui copac care nu poate plange fiindca risca sa devina un copacel) alcatuiesc o carte, a carei lectura este ideala pentru copiii intre 8 si 10 ani. Dinamismul povestii se imbina cu sublinierea unor valori importante, ca solidaritatea, dragostea si nevoia de prietenie.

Autor: Andres Barba
Ilustrator: Irina Dobrescu
Tradus din limba spaniolă de Luminița Voina-Răuț
Produs publicat in 2015 de Vellant
Data aparitiei: Septembrie 2015
Format: 165×230
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 72
ISBN: 978-606-864-21-92

8.6

poveste

8/10

ilustratii

8/10

experiența lecturii

8/10

traducere

10/10

calitate ediție

9/10

Ce mi-a plăcut

  • Se subliniază importanța prieteniei
  • Formatul textului și așezarea în pagină
  • Personajele originale
  • Umorul

Ce nu mi-a plăcut

  • Fata e salvată de faptele de vitejie ale unui băiat
 

Wrap Up

  • 8/10
    poveste
  • 8/10
    ilustratii
  • 8/10
    experiența lecturii
  • 10/10
    traducere
  • 9/10
    calitate ediție

Array

  • Se subliniază importanța prieteniei
  • Formatul textului și așezarea în pagină
  • Personajele originale
  • Umorul

Array

  • Fata e salvată de faptele de vitejie ale unui băiat

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *