Cinci minute de răgaz – Jill Murphy

 

Orice mamă vede coperta acestei cărți va dori măcar să o deschidă. Priviți aici, nu am dreptate? Ce mămică nu dorește rețeta la cinci minute de răgaz? Am văzut-o la librăria Tutimi și Titoc (Cluj-Napoca, str. Baba Novac nr.30, unde va invit să mergeți – au doar cărți pentru copii, și nu orice cărți – ci cărți minunate! ) și am luat-o acasă pentru mine!! Am ajuns acasă și fetița mea cea mare a văzut-o – Pentru cine e, mami? -Pentru mine, am răspuns repede. Atunci surpriză – a început să-mi citească. Și mi-a citit-o de două ori, ca să am mai multe minute de răgaz. Cu paginile pline de ilustrații nostime și expresive, autoarea ne transpune în poveste, reușind să ne facă parte din familia de elefanți. Cartea privește viața de zi-cu-zi a mămicilor de pretutindeni cu mult umor și relaxare. Atunci când crezi că ai un moment de respiro, hop apar și piticii. Te muți în altă cameră, țop apar și acolo. Ce facem atunci? Citim împreună această poveste și discutăm cu copiii despre cum se întâmplă lucrurile în familia noastră. Găsim soluții care funcționează în fiecare familie. Stabilim că și mami și tati au nevoie de liniște…

 

0
9.2/10
Mănușa – Jan Brett

 

Iarna e incă aici. Anotimpul magic care place atât de mult copiilor, în ciuda vremii urâte, a frigului și viscolului. Îmi place să citim și cărți ce povestesc despre vremea de afară în fiecare anotimp, așa că am căutat cărți despre iarnă. Așa am ajuns la aceasta. Mănușa. Povestea este încântătoare. Mi-a plăcut mult introducerea făcută de autor poveștii, și grija lui pentru a găsi povestea potrivită, pentru a păstra acuratețea culturală. Să nu o evitați. Citiți-o împreună cu copiii, le va plăcea să afle povestea din spatele poveștii, să învețe că și autorii muncesc pentru a scrie o poveste frumoasă. Protagonistul este un băiețel ce își dorește mănuși albe ca zăpada, dar bunica lui îi spune că nu sunt practice. Insistând, primește ceea ce dorește. Și ce să vezi – bunica avea dreptate, manușa chiar s-a pierdut. Aici noi am vorbit de răsfăț și cum e bine să ascultăm argumentele pentru care adulții ne refuza unele lucruri… Apoi începe aventura mănușii în zăpadă. Amuzant, încet, încet, în mănușă își fac loc animăluțele din pădure. E drăguț cum căldurica le aduce la un loc pe toate – nimeni nu se ceartă, se acceptă unul pe celălalt pentru că mereu cel…

 

0
9/10
Pinguinii domnului Popper – Richard și Florence Atwater

 

Am început anul cu un proiect de familie. Deoarece trezitul de dimineață era cam greu pentru piticul meu de 5 ani și jumătate, am început să îi trezesc mai devreme! Pe amândoi. Dar nu oricum, ci citindu-le pentru 15-20 de minute dimineața, înainte de ora 7 cand ar trebui să fie în picioare. Și de două săptămâni am reușit să facem asta zi de zi, fără nicio lacrimă! Niciun mârâit. Mă simt extraordinar. Dar să revenim la cărți. Am ales pentru acest experiment o carte ce poate fi apreciată de amândoi copiii, Pinguinii domnului Popper, despre care auzisem doar cuvinte de laudă. Și nu am fost dezamăgiți. Experianța a fost încântătoare. Atât pentru copii cât și pentru mine. Cartea a fost scrisă în anii ’30 și a câștigat premiul Newbery în 1939 Newbery, și a captivat generații de cititori. Pe scurt, este povestea unei familii care primește un cadou neconvențional – un pinguin. Domnul Popper, un zugrav mare iubitor de aventuri și exporatori, la care are acces doar în cărți și filme documentare, este încântat. Încet, încet familia își modifică stilul de viață și chiar locuința lor pentru a-l face pe micuțul musafir cât mai confortabil. Apoi familia se mărește…

 

1
7.4/10
Înțepenit – Oliver Jeffers

 

O nouă carte de Oliver Jeffers tradusă, după ce Incredibilul băiețel mâncător de cărți a amuzat și încântat mulți copii și adulți, deopotrivă! Pentru a-și elibera zmeul ce s-a blocat într-un copac, băețelul aruncă în copac tot ce găsește la îndemână. E ușor amuzant când aruncă o scară în copac, dar devine ridicol când aruncă…. un far sau o casă. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este tonul anti-moralist. Este o carte pe care o citești de dragul lecturii, pentru a vedea ce bine se amuză copiii de absurditatea situației. Nu vă faceți griji, copiii vor ști ca nu e normal să arunce chestii în copaci. Cartea e amuzantă, un fel de umor negru pentru copii. Mi-ar fi plăcut să fie mai ușor de citit de către începători într-ale lecturii, lor le-ar plăcea mult povestea și i-ar provoca să ajungă la final. Din păcate fontul ales este unul ce seamănă cu un scris de mână neîngrijit, deci descurajant pentru un copil care învață să citească. Ilustrațiile sunt în stilul lui Oliver Jeffers, parcă sunt desenate  de un copil ce se grăbea să-și facă tema. Mie nu îmi plac în mod deosebit, dar copiilor le provoacă râsul și urmăresc povestea foarte…

 

0
10/10
Fabulafia Nr. 4

 

Nu credeam să pot să povestesc vreodată cu încântare maximă despre vreo revistă. Dar, Fabulafia ne surprinde plăcut de fiecare dată. Mulțumim editurii Merlin Books pentru frumoasa surpriză. Am povestit despre primele numere din Fabulafia, pe scurt aici, dar aș vrea să vă ajut să descoperiți frumusețea fiecărui număr, așa că o să încerc să vă povestesc despre fiecare în parte. Fabulafia este o revistă-carte cu povești și povestiri ale unor autori și ilustratori români contemporani, în care veți descoperi o lume minunată și surprinzătoare. În primul rând remarcăm calitatea excepțională a revistei, hârtia coperților, a paginilor, culorile vii și atrăgătoare, un lucru foarte important pentru a atrage copilul spre carte și a-i trezi interesul în descoperirea poveștilor care se ascund printre rânduri. Cel de-al patrulea număr al revistei propune o rubrică nouă – Sonofabula -, dar şi o reîntâlnire cu deja cunoscutele “Puncte prin Artă”, “Franţuzeşte-te cu Popesco!”, “Learn Enghlish”, “Vocea Copiilor” sau “Funny Science”. Cuprinsul revistei seamănă cu un labirint, iar descoperirea fiecărei povești devine o aventură. Urmărim firul labirintului și hotărâm împreună cu copilul, la ce poveste, bandă desenată sau activitate să ne oprim. Chiar dacă este recomandată copiilor de 7-12 ani, eu o recomand cu mare încredere…

 

0
9.4/10
Tollinși, povești explozive pentru copii – Conn Iggulden

 

Tollinșii sunt niște creaturi mititele, dar nu sunt zâne. Precizarea este foarte clară, încă de la începutul cărții! Sunt mai mari decât zânele, fiind ființe robuste, au și ei aripioare, și nu pot fi observați de oameni. Cartea este o colecție de 3 povești, fiecare cu mai multe capitole. Prima poveste ne istorisește cum au fost inventate artificiile într-o manieră fantastică. Nu aflăm fapte istorice ci mai degrabă participăm la o aventură de descoperire a substanțelor ce dau culoare artificiilor. Învățăm despre curaj și perseverență, noțiunea de sclavie – pe care o putem dezbate frumos cu copiii, și mulă răbdare. A doua poveste se numește Scăpărici și moartea violetă. Nu vă gândiți la lucruri neplăcute, este vorba de o plantă medicinală care, folosită necorespunzător poate provoca moartea. Învățăm aici despre începuturile medicinei la tollinși, despre curaj si prietenie. Partea a treia cuprinde alte invenții interesante. O pompă de apă, un balon de aer cald, sau burduf cum l-au denumit tollinșii, în care ei au plecat pentru a descoperi dacă cerul are un tavan  și dacă aerul e mai ușor acolo sus. Aici învățăm despre ce presupune un experiment, cum are loc învățarea, cum funcționează un burduf cu aer cald, noțiuni…

 

1
9.2/10
Pe Dos, poezii cu prostii pentru copii – Carmen Tiderle

 

Ce ne-am mai distrat! Am citit cartea împreună, și Nicoleta a citit-o singură. De mai multe ori. Are câteva poezii care îi plac pe care le știe pe de rost. Mulțumim Carmen Tiderle pentru această bijuterie din bibliotecă! Poezia este pentru noi ceva plăcut. Încă nu ne-am lovit de versuri de memorat obligatoriu pe care Nico să nu le îndrăgească, așa că orice carte de poezie aduc acasă este aleasă prima la povestea de seară. Dar această carte e mai aparte. Nico a primit-o cu dedicație specială, pentru că știam că îi va face plăcere să o citească. A primit instrucțiuni clare că e o carte pentru copii școlari și nu e potrivită pentru pitici de 4 ani și jumătate, cum e frățiorul ei. Dar după fiecare poezie se distra copios și întreba – “Asta pot să i-o citesc și lui? Cred că ar înțelege, mami, te rog, lasă-mă să i-o citesc, uite ascultă și tu“… și îmi citea poezia și mie, eu fiind la volan. Ne-am prăpădit de râs până acasă așa că… Până la urmă i-a citit-o pe toată, așa pe rând, pentru că … râdea așa de cu poftă la fiecare lectură încât piticul cerea să fie…

 

0
10/10
Povestea unchiului Shelby despre Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș – Shel Silverstein

 

Ce mă face pe mine să fiu eu, cel care sunt? este o întrebare pe care învățăm să o analizăm și adresăm, de obicei, mult mai târziu în viață. Însă unchiul Shelby, cum îi place autorului să se numească, îi provoacă pe copii să facă acest lucru. Este prima carte pentru copii scrisă de el, și e una tare drăguță. Am citit-o singură într-o seară, pentru că nu am putut să o las din mână. Acțiunea e atât de incitantă, încât te prinde și cu greu mai scapi. Un leu tânăr, fără nume, foarte curios, a vrut să afle ce e acela un vânător. Când a aflat, a fost oarecum dezamăgit că nu s-a putut înțelege cu el, l-a mâncat, i-a luat pușca și apoi, în decurs de câțiva ani, a învățat să tragă. Apoi ajunge în lumea oamenilor, primește un nume, și, încet-încet, se domesticește. La final e puțin confuz dacă e leu sau om, dacă e fericit sau nu… Povestea protagonistului, un leu iubitor de bezele, este spusă cu mult umor delicios pentru mici și mari deopotrivă. Învățăm despre curiozitate, perseverență și hotărâre, compromisuri, dorințe, relații dintre oameni, toate acestea fiind cuprinse în cuvinte simple, glume plăcute, dialog…

 

0
8.6/10
Povestea Satului Nimica-Toata – Andres Barba

 

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant? Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă. Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor. Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar…

 

Ghici cât de mult te iubesc
1
10/10
Ghici cât de mult te iubesc – Sam McBratney

 

Voiam să vă povestesc cum am aflat noi de această carte minunată, dar m-am răzgândit :). O să vă povestesc direct despre “Ghici cât de mult te iubesc”. Am comandat cartea pentru a o avea în biblioteca proprie, deoarece consider că e important ca un copil să aibă propria bibliotecă, propriile cărți pe care să le poată îngriji, îndrăgi, răsfoi, respecta, citi, ori de câte ori dorește. Am îndrăgit-o înainte de a o deschide. Coperta atrage prin ilustrația înduioșătoare, care îndeamnă la iubire. “Ghici cât de mult te iubesc” se citește la culcare, în brațele mamei sau a tatălui, la trezire și în orice moment al zilei, în care puiuțul tău simte nevoia. Se crează o legătură între personajele cărții, părinte și copil. Copilul începe să viseze, să își exprime sentimentele de iubire, să îi arate părintelui cât de mult îl iubește. Părintele poate să își arate iubirea, să înteleagă ca nu e nimic greșit în a arăta copilului iubire necondiționată. Am citit si recitit povestea, ne-am jucat, ne-am arătat iubirea, am chicotit, am sărit, am inventat modalități noi de a ne spune “Te iubesc”.   Cartea prezintă într-o manieră candidă și amuzantă, jocul de dinainte de culcare al iepurașilor…