Dragi prieteni, am revenit după o perioadă destul de lungă, să vă fac cunoștință cu scriitori care au scris pentru copii. Sigur ați auzit de Păcală, nu-i așa? Poate ați văzut filmul sau ați citit snoave cu Păcală și Tândală. Astăzi vă voi vorbi puțin despre Petre Dulfu-părintele literar al lui Păcală.
Petre Dulfu a fost unul dintre cei mai importanți scriitori maramureșeni, autor de basme și snoave, pedagog, traducător și doctor în filozofie. El s-a născut la 10 martie 1856, în comuna Tohat din județul Maramureș.
Petre Dulfu și-a început studiile la Baia Mare, apoi a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie. După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalități culturale: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Profesează ca dascăl la școala normală de învățători și la școala normală de fete “Elena Doamna” din București.A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. Debutează în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan, in anul 1873, iar editorial în anul 1894, cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Petre Dulfu este cunoscut și apreciat de public mai ales pentru Isprăvile lui Păcală (1894), o readaptare/prelucrare a snoavelor populare, nici celelalte opere ale sale nefiind însă mai prejos (Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna Zorilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur), G.Calinescu numindu-le „bune scrieri pentru popor”.
Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute. A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de cetire la limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică. S-a retras de la catedră în 1927 la vârsta de 71 de ani.
A primit premii ale Academiei Române pentru Isprăvile lui Păcală și pentru traducerile din Euripide (Ifigenia în Aulida – Ifigenia în Taurida), considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă.
Petre Dulfu a încetat din viață la 31 octombrie 1953, la vârsta de 97 de ani. În semn de recunoaștere pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii și învățământului românesc, Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare îi poartă numele. Opera Isprăvile lui Păcală (1894): Moștenirea, Vânzarea, Împărțirea comorii, Fuga, Fluierul, Tocmeala, Caprele popii, La oi, Boii lui Păcală, Moara dracilor, Cucul, Evanghelia, Răfuiala, Mireasa, Păcală și Tândală, Învierea morților, Păcală însurat, Strechea, Prânzul, Otrava, Rămășaguri c-un boier, Alte rămășaguri, La vatra părintească, Păcală mare gospodar. Gruie-al lui Novac (1913): Dor de însurat, Aripile zânei, În pețit, La arat, Tătarul, În Țarigrad, Prânzul, Negrușor, Voichița și mama ei, Zâna Magdalina, Beție, Lupta, Răzbunarea Magdalinei, Turcul viteaz, La veselie, Niță, Fata turcului, La socri, Moartea lui Novac, În robie tătărească, Ileana, Nunta, Legea, Șarpele.
One Comment
Buna ziua.Am citit candva poeziile lui Petre Dulfu-impresionante.As dori ca cineva sa-mi trimita
Gruie-al lui Novac si Ispravile lui Pacala.
Multumesc anticipat,
Cu stima, I.Ceausescu.