0
10/10
Balul florilor – Sigrid Laube, Silke Leffler

„Balul Florilor” este o poveste despre curaj și acceptarea diferențelor. Domnul Conopidă și domnișoara Morcov își fac curaj și merg la Balul Florilor, cu toate că nu primiseră invitație, doar erau „neam de buruieni” care „nu știu decât să zacă-n supă și-n mâncăruri urât mirositoare”. Legume la Balul Florilor? Nu s-a mai văzut așa ceva! Dar sub privirile indignate ale florilor prezente cei doi hotărăsc să se simtă bine și încep să danseze…și câtă grație în dansul lor…toată sala este plăcut surprinsă și deopotrivă încântată, parcă dintr-odată uitară cu toții că erau „niște legume necioplite”. Ce dacă regula spune că e bine să rămâi cu cei de seama ta, că acela e locul tău și așa sunt lucrurile rânduite? În final niște legume reușiră să farmece toate acele flori care le priveau cu dispreț, acele „fandosite” ce se cred „prețioase și alese”. În final toată lumea s-a distrat, cu toții au uitat de ceea ce-i făcea să stea departe unii de alții iar seara s-a încheiat cum nu se poate mai bine. „Descoperirea celorlalţi înseamnă descoperirea unei legături și nu a unei bariere” am găsit-o undeva și mi-a plăcut și cred că se potrivește în context. Această poveste are un…

0
9.8/10
Ziua în care a fugit somnul – Victoria Pătrașcu, Irina Dobrescu

Se iau doi copii, gemeni, Alex și Ana, veseli și plini de viață, care la împlinirea minunatei vârste de 4 ani își pun o dorință năstrușnică și anume să nu mai doarmă niciodată pentru că își doresc să se joace zi și noapte,pierd prea mult timp cu dormitul. Și de aici o întreagă aventură Somnul îi aude, se supără și promite să îi lase nedormiti, ocazie numai bună ca Oboseala să își facă de cap cu ei, bucuroasă tare de o așa realizare. Voi v-ați gândit vreodată cât de bun e somnul? Mie îmi place să dorm…greșit, iubesc să dorm. Și nu înțeleg cum să vrei să faci orice altceva decât să dormi, atunci când e de dormit (adică nu să faci doar asta). Sunt părinte și bineînțeles că aud și văd multă frământare legat de faptul că nu mai vor să doarmă copiii. Da, așa sunt și copiii mei, de la un moment dat nu au mai vrut să doarmă la prânz, apoi seara își gaseau mai mereu de lucru. Tot timpul erau ocupați, prea multe de făcut și prea puțin timp. Nu le ajungea timpul să facă câte ar fi făcut așa încât nu aveau vreme de somn….

0
10/10
Țup Imposibil e doar un cuvânt – Alex Donovici

Ne plac poveștile de orice fel. Ne place să le citim, să le ascultăm, să le vizionăm, să le trăim. Ne bucurăm de ele, în orice moment al zilei: când ne trezim somnoroși ca să aflăm continuarea poveștii neterminate cu o seară înainte, în drum spre grădiniță sau școală, afară cu prietenii, seara înainte de culcare. Uneori ne plac anumite povești atât de mult încât le purtăm cu noi în suflet și le recomandăm tuturor.

0
9.8/10
Mărunțilă și Bancnoțilă – Roxana Bucur și Dorina Mărășoiu

Îmi plac banii. Îmi place să îi am. Îmi place să îi câștig, să cheltui și îmi place să îi economisesc. Recunosc însă, că nu am citit nici o carte de educație financiară (să îmi fie rușine!). Am învățat totul pe propria piele și din diverse articole și video-uri de pe internet. Și încă învăț. Când am auzit că există cărți de educație financiară pentru copii, am zis ca e obligatoriu să încep să îi citesc băiatului meu și să văd cum se poate educa financiar un copil printr-o poveste. Educația financiară este esențială pentru copii. Educația financiară este esențială și pentru adulți, pentru că este educația care îți arată cum poți să câștigi bani mai mulți, cum să îi administrezi și cum să îi economisești inteligent. Ne plac poveștile, ne plac basmele, dar parcă și mai mult, ne plac poveștile de succes. Ne plac poveștile oamenilor de succes. Așa că, dacă prin povești putem să transmitem principii sănătoase despre bani și prosperitate, de ce să nu o facem de la vârste fragede. Cred că e important să creștem în mintea copiilor noștri o relație sănătoasă cu banii. Iar, în acest sens, povestea celor din Regatul Să Facem este perfectă….

0
10/10
Lupul cel mare și lupul cel mic – Nadine Brun-Cosme, Olivier Tallec

„Lupul cel mare și lupul cel mic” ne-a încântat încă de la titlu. Ne plac cărțile în care sunt două personaje principale, pentru că ne pot transpune (mamă și copil) în rolurile principale și transformă experiența cititului împreună, într-un moment special de conectare. Ilustrațiile simple și expresive îl ajută pe copil să înțeleagă și să își imagineze mai bine, universul în care își duc veacul personajele principale. Lupul cel mare este întruchiparea părintelui, fratelui mai mare sau prietenului de încredere. El este un exemplu pentru lupul cel mic: făcea gimnastică, mânca sănătos, dar cel mai important este că îi era si lui frică. Îi era frică de necunoscut. Îi era frică de lupul cel mic, pe care l-a văzut în depărtare, pe când era doar un punct mic. Pentru copii este important să înțeleagă că frica este un sentiment normal, natural și că doar experimentându-l, trăindu-l ajungi să fii curajos și să poți să îți faci prieteni. Teama și nesiguranța sunt firești, dar este important să ai prieteni. Nimeni nu vrea să trăiască singur. Singurătatea nu te face fericit. Chiar și un prieten te poate face să vibrezi, să descoperi ce este iubirea, empatia, grija, dorul, generozitatea. Povestea este ușor…

0
9.8/10
Un pui de somn pentru Puiut si alte sase povesti

Cartea „Un pui de somn pentru puiut” contine 6 povesti, fiecare cu morala, pentru copiii cu varste mici. Ele sunt structurate in asa fel incat si cei mai mici sa poata intelege ce se intampla din ilustratii. Limbajul folosit este simplu si usor de inteles de catre copilasi, ilustratiile sunt cu tehnici diferite si foarte frumoase, scrisul e mare si lectura in sine este usor de parcurs. Fiecare titlu este sugestiv, prin urmare nu e nevoie sa citesti intreaga poveste pentru a sti exact la ce anume face referire. Personal mi-a placut ultima poveste, cea care da si titlul cartii: „Un pui de somn pentru puiut.” Fetitei mele de 1 an si jumatate (la momentul achizitiei cartii) i-au placut toate povestile, insa in mod deosebit cea cu Josh-cangurul. Prezentare An aparitie: 2016 Categoria: Povesti, basme, legende Editie: Necartonata Editura: GIRASOL Format: 250×230 Nr. pagini: 156 Traducator: Luana Schidu Varsta: 3-5 ani Varsta: 5-7 ani   Cartea se poate comanda de pe libris.ro, elefant.ro Vă recomandăm să citiți: Pandora – Victoria Turnbull Ghici cât de mult te iubesc – Sam McBratney Te iubesc zi și noapte – Smriti Prasadam – Halls, Alison Brown Elmer și monstrul – David Mckee

0
10/10
Împreună, soluții de joacă și iubire la probleme mici și mari – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Încă de la prima carte a prințesei urbane ne-am îndrăgostit de stilul ei narativ și de minunatele ilustrații ale Laviniei Trifan. Cel mai mult o iubește Nico, care citește pe nerăsuflate cărțile cu Ema și Eric de cum le zărește undeva. Aceasta a fost în pachetul de Crăciun, printre cărțile de savurat împreună lângă brad, dar până să apuc eu să o citesc, deja Nico îi citise lui Vlad toată cartea. Deci succesul e garantat la copii. Pe mine m-a fermecat prin simplitate, idei foarte bune de pus în practică, cu soluții la problemele din viața de părinte – centura de siguranță, aparitia unui nou frate in familie, agresivitate între copii, renunțarea la suzetă, mersul la grădiniță, operațiunea olița, și, preferata mea – ora de culcare. Toate poveștile au la centru dragostea, educația cu blândețe și familia împreună. Ilustrațiile sunt atât de expresive încât dau viață poveștilor. Rar am găsit o carte în care două persoane distincte spun aceeași poveste – sunt multe detalii ce explică sau clarifică textul, și dau viață personajelor. Scurte și pline de umor, povestioarele din carte ne încântă încă, seară de seară. Copiii se identifică cu prichindeii Ema și Eric, iar noi adulții ne reamintim…

0
10/10
Pandora – Victoria Turnbull

„Pandora e o vulpiță, dar nu una oarecare. Pandora repară lucruri obișnuite, un ceainic spart, o păturică ruptă, un ursuleț de pluș murdar și necăjit. Ea locuiește singură într-o casă înaltă care ar ajunge până la nori dacă aceștia ar exista. Singurătatea micuței făpturi nu ar fi atât de tragică dacă în jurul ei nu ar fi grămezi și grămezi de lucruri aruncate, stricate, uitate. Peisajul gri, ilustrat atât de fidel de Victoria Turnbull, arată un scenariu din viitor asupra căruia se pot crea discuții constructive alături de cei mici. Poluarea, indiferența, risipa – toate, atribute ale lumii moderne. Din punctul acesta de vedere, autoarea punctează aspecte ale realității de care copiii se lovesc zi de zi, dar le ilustrează frumos, plastic, centrând un personaj ludic, drăgălaș, cu care aceștia să se asocieze. Când într-o zi, o mică vrăbiuță cade pe fereastra Pandorei, aceasta nu știe cum să reacționeze. Ar repara-o, dar cum? Așa că o veghează o noapte întreagă și noaptea următoare, și încă o noapte, până când mica pasăre prinde puteri și își ia zborul. În fiecare zi mica prietenă a vulpiței aduce câte o crenguță, câte un mugure, un fruct. Până când, brusc, pasărea nu mai apare….

0
9.7/10
Când vine Craciunul? 24 de povești de citit împreună în așteptarea Crăciunului – Antonie Schneider

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

N-am timp, de Helena Kraljic 1
0
10/10
N-am timp! de Helena Kraljić
3-5 ani , 5-7 ani , 5-8 ani , 7-8 ani , 8-10 ani , Grupe de vârstă / 23 octombrie 2017

Ştii cum te simţi atunci când eşti pe fugă, te strădui tare să nu-ţi uiţi acasă mai mult de trei lucruri, pentru ca n-ai timp să tot urci din maşină după ele, iar copilul bâzâie întruna, de-ţi vine să-i îndeşi în gură un pumn de caramele? Ştii cum te simţi atunci când, exasperată, te apleci spre el, fără să mai ai puterea să-l asculţi de fapt şi tot ce are să-ţi spună, atât de insistent şi de urgent, e „te iubesc”? „N-am timp!” e fix despre asta: despre ţiuitul pe care ni-l lasă în minte şi-n suflet refluxul grabei. Tim e un ursuleţ prietenos de care n-au timp fix prietenii lui. Vine iarna şi perspectiva ei îngheaţă în avans bunăvoinţa iepuraşei Rica – preocupată să agonisească hrană pentru puii ei, a bursucului Ucu, şi el mânat de aceleaşi apucături de pensionar posedat de grijile aprovizionării. Nici veveriţa Riţa nu-i mai abordabilă, are de atins un target de nuci şi alune puse la păstare. Toţi prietenii inocentului Tim susţin cu ardoare că dragostea trece prin stomac, dar numai prin unul plin. Aşa că nu mai e timp de drăgălăşenii şi nici unul nu are timp să asculte ce are Tim de zis. Doar că,…