0
10/10
Aiurea-n tramvai – Adina Rosetti

Tocmai am terminat de citit impreuna cu copiii o noua carte de Adina Rosetti, o minunata poveste despre cuvinte cu talc, curaj si perseverenta. Noua ne-a placut mult mesajul de inceput al autoarei, care dedica cartea nu doar copiilor ei, Anton si Clara, dar si tuturor copiilor „care iubesc cuvintele”. Asa ca Vlad a ajuns in al noualea cer, deoarece cartea ii e dedicata si lui ;). Rezumat Anton, un baietel ca multi altii, isi doreste sa devina arhitect dar, pana mai creste, este nevoit sa se inteleaga cu sora lui mai mare. Nereusind de mult ori sa faca acest lucru, ajungea sa foloseasca vorbe urate. Dupa o cearta mare cu sora lui, Anton ajunge in Tara Cuvintelor Anapoda. Aici intalneste o multime de personaje care mai de care mai ciudate (un domn chel cu o tichie de margaritar, o fetita care ingheata apele – stiti oare de ce?, o pupaza ce isi cauta colacul, pe Coate-Goale, Zgarie-Branza, Mate Fripte, Linge Blide, Teleleu Tanase si multi altii), ce ii vorbesc intr-un limbaj greu de inteles la prima vedere. Incet, incet, Anton incepe sa inteleaga ce se intampla, porneste intr-o aventura hotarat sa se intaorca. Pe drum isi face prieteni, e…

0
9.2/10
Ai umplut găletușa azi? – Carol McCloud

Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…

0
10/10
Fără porecle! – Diana-Mihaela Tenciu

Fără Porecle! a ajuns în mâinile noastre în momentul cel mai potrivit, și anume înainte de începerea școlii. Viața îți dă întotdeauna unelte potrivite, la momentul potrivit. Trebuie doar să le vezi și să știi să le folosești. Așa e și această carte. Un instrument potrivit pe care trebuie să știi să îl folosești. Inițial am zis să citesc cartea singură și apoi împreună cu copilul, dar acesta, când a vazut-o a insistat să o citim imediat. ” – Mami, această carte e despre prieteni. Uite, si despre un băiat care vrea să fie prieten cu ceilalți. – De unde știi tu asta? l-am întrebat. – Uite, vezi cum prietenii stau împreună și băiețelul în verde e supărat? Nu știe cum să fie prieten cu ceilalți.” Și, uite așa, doar din ilustrația de pe copertă băiețelul meu a sustras întreaga esență a acestei cărți. „Fără porecle” este o carte despre prietenie. Dar, mai presus de asta, este o carte despre un fenomen îngrijorător și în contină creștere – bullyingul. Conform Wikipedia: Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă…

0
9.8/10
Ziua în care a fugit somnul – Victoria Pătrașcu, Irina Dobrescu

Se iau doi copii, gemeni, Alex și Ana, veseli și plini de viață, care la împlinirea minunatei vârste de 4 ani își pun o dorință năstrușnică și anume să nu mai doarmă niciodată pentru că își doresc să se joace zi și noapte,pierd prea mult timp cu dormitul. Și de aici o întreagă aventură Somnul îi aude, se supără și promite să îi lase nedormiti, ocazie numai bună ca Oboseala să își facă de cap cu ei, bucuroasă tare de o așa realizare. Voi v-ați gândit vreodată cât de bun e somnul? Mie îmi place să dorm…greșit, iubesc să dorm. Și nu înțeleg cum să vrei să faci orice altceva decât să dormi, atunci când e de dormit (adică nu să faci doar asta). Sunt părinte și bineînțeles că aud și văd multă frământare legat de faptul că nu mai vor să doarmă copiii. Da, așa sunt și copiii mei, de la un moment dat nu au mai vrut să doarmă la prânz, apoi seara își gaseau mai mereu de lucru. Tot timpul erau ocupați, prea multe de făcut și prea puțin timp. Nu le ajungea timpul să facă câte ar fi făcut așa încât nu aveau vreme de somn….

0
10/10
Țup Imposibil e doar un cuvânt – Alex Donovici

Ne plac poveștile de orice fel. Ne place să le citim, să le ascultăm, să le vizionăm, să le trăim. Ne bucurăm de ele, în orice moment al zilei: când ne trezim somnoroși ca să aflăm continuarea poveștii neterminate cu o seară înainte, în drum spre grădiniță sau școală, afară cu prietenii, seara înainte de culcare. Uneori ne plac anumite povești atât de mult încât le purtăm cu noi în suflet și le recomandăm tuturor.

0
10/10
O sută de rochii – Eleanor Estes

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…

0
10/10
Lupul cel mare și lupul cel mic – Nadine Brun-Cosme, Olivier Tallec

„Lupul cel mare și lupul cel mic” ne-a încântat încă de la titlu. Ne plac cărțile în care sunt două personaje principale, pentru că ne pot transpune (mamă și copil) în rolurile principale și transformă experiența cititului împreună, într-un moment special de conectare. Ilustrațiile simple și expresive îl ajută pe copil să înțeleagă și să își imagineze mai bine, universul în care își duc veacul personajele principale. Lupul cel mare este întruchiparea părintelui, fratelui mai mare sau prietenului de încredere. El este un exemplu pentru lupul cel mic: făcea gimnastică, mânca sănătos, dar cel mai important este că îi era si lui frică. Îi era frică de necunoscut. Îi era frică de lupul cel mic, pe care l-a văzut în depărtare, pe când era doar un punct mic. Pentru copii este important să înțeleagă că frica este un sentiment normal, natural și că doar experimentându-l, trăindu-l ajungi să fii curajos și să poți să îți faci prieteni. Teama și nesiguranța sunt firești, dar este important să ai prieteni. Nimeni nu vrea să trăiască singur. Singurătatea nu te face fericit. Chiar și un prieten te poate face să vibrezi, să descoperi ce este iubirea, empatia, grija, dorul, generozitatea. Povestea este ușor…

0
10/10
Împreună, soluții de joacă și iubire la probleme mici și mari – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Încă de la prima carte a prințesei urbane ne-am îndrăgostit de stilul ei narativ și de minunatele ilustrații ale Laviniei Trifan. Cel mai mult o iubește Nico, care citește pe nerăsuflate cărțile cu Ema și Eric de cum le zărește undeva. Aceasta a fost în pachetul de Crăciun, printre cărțile de savurat împreună lângă brad, dar până să apuc eu să o citesc, deja Nico îi citise lui Vlad toată cartea. Deci succesul e garantat la copii. Pe mine m-a fermecat prin simplitate, idei foarte bune de pus în practică, cu soluții la problemele din viața de părinte – centura de siguranță, aparitia unui nou frate in familie, agresivitate între copii, renunțarea la suzetă, mersul la grădiniță, operațiunea olița, și, preferata mea – ora de culcare. Toate poveștile au la centru dragostea, educația cu blândețe și familia împreună. Ilustrațiile sunt atât de expresive încât dau viață poveștilor. Rar am găsit o carte în care două persoane distincte spun aceeași poveste – sunt multe detalii ce explică sau clarifică textul, și dau viață personajelor. Scurte și pline de umor, povestioarele din carte ne încântă încă, seară de seară. Copiii se identifică cu prichindeii Ema și Eric, iar noi adulții ne reamintim…

0
6.6/10
Cine se teme de Iepuroiul cel Rău? – Steve Smallman

Ați pățit vreodată să cumpărați o carte și apoi să o citiți? Presupun ca da, facem asta destul de des… Așa am făcut eu cu iepuroiul cel rău. Avem noi o problemă cu bullingul și am crezut că va fi de ajutor. Și a fost într-o oarecare măsură, dar cu adăugiri și discuții după final. Patru frățiori iepurași sunt acasă și le e foame. Merg pe rând pe câmp să culeagă morcovi, dar acolo dau de Iepuroiul cel Rău care nu îi lasă să ia cu ei acasa morcovii. Nici unul nu spune  celorlalți ce i s-a întâmplat, doar intră într-o stare de neputință. Pentru a-mi spune părerea despre această carte voi divulga ușor finalul, ceea ce nu fac prea des. Dacă nu doriți să aflați, nu mai citiți mai jos. În final, cei patru iepurași îi dau o lecție Iepuroiului cel Rău, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Dar nu doar pe mine, ci și pe copii. Amândoi au sărit supărați De ce? Asa nu l-au învățat nimic pe iepuroiul-cel-rău, doar au învățat ei de la ei cum să fie răi… Deci cartea m-a dezamăgit… și prin faptul că toți trei frații nu reușesc să verbalizeze într-un fel teama…

0
10/10
Doar țiți rămâne mică – Dana Gânja
Dragoste , Recomandate , Relatia parinte-copil , Slider / 29 decembrie 2017

De mult prea multă vreme încerc să scriu despre această carte și parcă nu îmi găsesc cuvintele. De fiecare dată când mă gandesc la „Doar țiți râmâne mică” mă încearcă o multitudine de sentimente: dorul unui pui mic care suge cu nesaț pentru că lăpticul mamei e hrana lui, nostalgia unui pui mare care își găsește liniștea și calmul la sânul mamei, calmul și liniștea care se instalează când somnul îi învăluie pleoapele celui mic, explozia de bucurie și entuziasm că această carte există. Și, multe altele pe care nu le pot exprima în suficiente cuvinte. Bucuria de a scrie despre această carte îmi inundă sufletul și, de câte ori am ocazia, povestesc cu fiecare mamă despre minunatele ei cuvinte și ilustrații. Am citit și recitit cartea de zeci de ori, dar sentimentele mele sunt aceleși. Aceasta e o carte pe care să o citești tu mama și să o păstrezi pentru când vei deveni bunică, să o oferi mamei să citească la momentul potrivit. Și da, e cea mai potrivită carte pe care să o oferi cadou unei proaspete mămici. În „Doar țiți râmâne mică” o să descopere o lume caldă, liniștită și un drum lin spre „dragostea cea…