Cine nu a citit măcar una dintre schițele cuprinse în volumul lui Emil Gârleanu „Din lumea celor care nu cuvântă”? În acest volum sunt relatate, cu multă sensibilitate, întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor, a vietăților mărunte. Grivei, Musculița, Gândăcelul, Călătoare…, Cioc! Cioc! Cioc!, În curtea mea, Când stăpânul nu-i acasă!, sunt doar câteva din titlurile schițelor cuprinse în acest volum. Descendent al unei familii de răzeşi şi fiu de colonel, Emil Gârleanu s-a născut la Iaşi, pe 5 ianuarie 1878. Şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, oraş pe care nu-l va uita şi-l va evoca în opera lui împreună cu „chipuri de demult, chipuri dragi ale copilăriei”. Fire visătoare, dotat cu o sensibilitate deosebită, Emil Gârleanu se dedică literaturii, încă de pe băncile şcolii. Şi-a făcut debutul în 1900, în paginile revistei „Arhiva” din Iaşi, cu poezia „Iubitei”. A devenit apoi redactor al revistei „Făt Frumos” din Bârlad şi colaborator la „Convorbiri critice”, „Sămănătorul” şi altele, în paginile cărora a publicat o bună parte din scrierile sale. Împreună cu Dimitrie Anghel şi Şt. O. Iosif, a înfiinţat la Bucureşti, Societatea Scriitorilor Români (1908), devenind în 1911 preşedintele ei. Emil Gârleanu a desfăşurat şi o activitate importantă…