Bine-a zis cine-a zis „nu judeca o carte dupa coperta”! Pentru ca eu am gresit bazandu-ma pe inscriptia ‘educatie emotionala pentru copii peste 3 ani’ si m-am ales cu o carte ale carei bune intentii sfarsesc destul de prost, daca nu ma mobilizez sa man pe directia buna textul scapat in aratura. Noroc c-o mai salveaza ilustratia… Teoretic, e o carte-instrument, care le explica celor mici diferenta intre ‘destul’ si ‘prea mult’. As zice ca desenele cu copii cu gura-punga de la atatea jeleuri sau cu ochii impaienjeniti de la zacutul in fata televizorului sunt mai explicite si mai aproape de mesajul pe care Dagmar Geisler si-a propus sa-l transmita. Atunci cand incerci sa demonstrezi unui pusti de 3 ani ca devorarea intregii pungi de jeleuri e o idee proasta, e destul de greu sa-l faci sa si-o insuseasca daca inchei apetisant demonstratia cu „nu ma mai satur de jeleurile in forma de ursuleti! As manca intruna!” Cartea este o colectie de povesti despre uz si abuz: de dulciuri, de mancare, de privit la televizor ori de colectionat obiecte. Vizual, exemplele de ‘suficient’ si ‘exagerat’ sunt accesibile copiilor – pana si unui copil de 3 – 4 ani ii este clar ca…