Ce te faci cand iti doresti fierbinte sa se culce copilul, ca sa te poti prabusi undeva dupa o zi luuuunga? Inventezi o poveste chiar atunci cand credeai ca n-ai chef de asa ceva. Cand vocea mica iti cere o poveste cu monstri, te conformezi si-ti scotocesti sufletul de copil ca s-o creezi fix asa cum e comanda: cu o fata monstru care sa nu fie roz! 🙂 Chiar daca e pasionata de cartile cu vampiri, dragoni si monstri si declara raspicat ca „rozul e o prostie”, micuta Mia e si ea o fetita care are nevoie de apropiere, intimitate si fantezie impartasita pentru a se putea lasa cucerita de somn. Si, cum nu cedeaza usor si pune o multime de intrebari, tatal n-are incotro decat sa-si deschida ochii si mintea spre universul in care totul e posibil, pentru a incropi din mers o poveste care sfarseste prin a-l prinde si pe el. Asa se naste Prima Monstrulina – o creatura prietenoasa fara insistente, fireasca in Monstrorasul in care o duce in vizita pe Mia, in cautarea somnului. Impins de la spate de intrebarile Miei, tatal ii creioneaza Monstrulinei trupul, sufletul, orasul si preferintele, intr-un decor in neasteptat, dar departe…
Ca si-n Elefantastic, Anton e acelasi baiat visator, gata sa porneasca in aventuri extraordinare impreuna cu prietenii sai – elefantul de plus Timbo si Eliza, fetita din vecini. Iar de data aceasta, in „Aventura elefantastica”, ploaia de-afara si fantezia copiilor dornici de explorare fac posibila o noua calatorie imaginara. In Africa, evident! Editata de Univers Enciclopedic, cartea aceasta este ilustreaza impecabil felul in care o minte curioasa de copil foloseste ceea ce invata pentru a crea si recrea lumea din jurul lui. Interesat de magicul continent negru, cu fauna si geografia lui, lui Anton si prietenilor lui le e suficienta o… cutie de carton pentru a porni intr-o aventura demna de cei mai vajnici exploratori. Personajele sunt induiosatoare si autentice – de la copiii care traiesc din plin realitatea lumii lor imaginare, la mama care nu-i tocmai in cea mai buna zi de parenting a sa, pentru ca priveste fara zambet cum bijuteriile ei impodobesc abundent intreaga echipa de aventurieri. Veridica pana la ultima replica, povestea lui Michael Engler sustine cu umor pofta neabatuta a copiilor pentru prietenie si experiente traite impreuna: chiar deposedati de rigurozitatea mamei de comorile din pestera africana, vor porni intr-o noua calatorie pentru ca „mi-am uitat…