Ne plac poeziile poetei Ana Blandiana, dar câți știu că ea a scris și literatură pentru copii? Întâmplări din grădina mea- 1980, Alte intâmplări din grădina mea- 1987, Întâmplări de pe strada mea- 1988, Întoarcerea lui Arpagic- 2008 sunt cărți de poezie pentru copii în care apare personajul literar Motanul Arpagic.

Ana Blandiana, sub numele sau adevarat Otilia Valeria Coman, s-a născut la Timișoara, la 25 martie 1942, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. Tatăl poetei a fost închis pe motive politice, iar după eliberare, în 1964, a murit într-un accident de mașină. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.

Într-un interviu oferit EVZ în 2008, Blandiana rememora apariţia celui care avea să-i aducă ostracizarea literară: “Arpagic a existat în realitate şi a apărut în viaţa noastră după cutremurul din ’77, atunci când am închiriat o căsuţă într-un sat de lângă Bucureşti, pentru că blocul în care locuisem se prăbuşise, iar soţul meu, prins sub dărâmături, scăpase printr-un adevărat miracol. Amândoi eram copii crescuţi la oraş, astfel încât mutarea la ţară, descoperirea satului, a grădinii şi, în general, a naturii nu ca decor, ci ca mecanism al lumii, au reprezentat o adevărată experienţă existenţială. Ne-am apucat de grădinărit, iar viitorul motan Arpagic – care era atunci doar un pisic slăbuţ, numai ochi şi codiţă – a apărut la noi în grădină în timp ce făceam straturile de ceapă, punând arpagicul în pământ, în linii drepte aliniate cu sfoară. Ne-a urmărit un timp plin de curiozitate, apoi a intrat în acţiune, venind în urma noastră, scoţând bulbii de arpagic, cu lăbuţa, din pământ şi aşezându-i frumos pe margine. Aşa credea el că e jocul. L-am adoptat, l-am botezat şi l-am transformat în personaj literar”.

Cărți de poezie pentru copii:

„Întâmplări din grădina mea”, 1980

 „Alte întâmplări din grădina mea”, 1987

„Întâmplări de pe strada mea”, 1988

„Poeme fără arpagic pentru cititorul cel mai mic”, 1992

 „Cartea albă a lui Arpagic”, 1998

  „Întoarcerea lui Arpagic”, 2008