Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

Știați că, la început Ioan Alexandru Brătescu-Voinești a scris povestirile sale doar pentru copiii săi? Ați auzit de trista poveste a puiului de prepeliță, care a fost neascultător, din povestirea „Puiul” sau de bietul „Niculăiță Minciună”, un copil isteț dela țară, neînțeles de săteni?

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgovște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri, al doilea din cei patru copii ai boiernașului Alexandru Brătescu, fiu de pitar, și al Alexandrinei, fiica maiorului pașoptist Ion Voinescu. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului.

Copilăria și-a petrecut-o în mediul patriarhal din Târgoviște și la moșia Brătești. Școala primară a făcut-o la Târgoviște (1875-1879), gimnaziul, liceul „Sf. Sava”(1879-1883) și Universitatea la Bucuresti . A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză.

În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.