Ionel Teodoreanu, scriitorul copilăriei si adolescenței lirice

Un scriitor cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței este Ionel Teodoreanu, de la a cărui naștere s-au împlinit 120 de ani, autorul mult apreciatelor „Uliţa copilăriei”, „În casa bunicilor”, „La Medeleni”.

Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași, la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.

Prozatorul, care avea să fie recunoscut pentru scrierile sale ce evocă în stil inconfundabil copilăria şi adolescenţa, şi-a câştigat existenţa ca avocat, dar a rămas fidel literaturii. Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu cei doi copii ai săi, Ştefan şi Osvald Teodoreanu.
Despre scris nu se poate spune că a fost doar o pasiune pentru avocatul Ionel Teodoreanu, care a semnat volume unice în literatura română -, „Uliţa copilăriei” (1923), „La Medeleni” (1925-1927), „În casa bunicilor” (1938), „Lorelai” (1935) etc. -, fiindcă literatura i-a fost vocaţie şi profesie. Printre pasiunile sale s-au numărat însă sportul, în special patinajul şi boxul.
Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. Acțiunea aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Odată cu stabilirea în București, în 1938, însăși propria biografie ieșeană devine sursa de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul „În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile permanente ale personalității sale.

După 16 ani de la plecarea din Iași, oraș de care fusese legat prin toată ființa sa, în ziua de 3 februarie 1954, Ionel Teodoreanu – scriitorul copilăriei si adolescenței lirice – s-a stins.

Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi război mondial i-au reținut atenția, Liviu Rebreanu menționa printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „căruia îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”.