Mihail Sadoveanu

21 iulie 2018 Mariana Rusu
Mihail Sadoveanu  a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
 
 Mihail Sadoveanu s-a născut la  5 noiembrie 1880, la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia, și Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabețidin localitatea Verșeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales, adoptat de aceasta abia în 1891.
 Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala primară la Pașcani. Profesorul său preferat, dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțînd, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază Dreptul. Debutează în revista bucureșteană „Dracu” în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia „Viața nouă” alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnînd cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.
 
Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”.
 
În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași.
 
Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.
 
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit, la rândul lor, scriitori.
 
Mare iubitor de cultură, scriitorul a mărturisit: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul Luceafărului, Eminescu, şi pe cel al Baladei pentru vioară, Porumbescu.”
 
Despre minunata artă a scrisului, povestitorul spune: „ Minunea cărţii nu e atât minunea în sine de a comunica gândul şi simţirea noastră sentimentului nostru de departe, sentimentului nostru din alt veac şi de dincolo de moarte, ci acel rar privilegiu, pe care eu l-aş numi divin de a trăi prin adevăr şi sinceritate.”
 
Capodopera lui Mihail Sadoveanu, pe tema copilăriei, rămâne Dumbrava minunată. Cadrul este al unei povestiri realiste: începutul şi sfârşitul, iar în acest cadru, totul este feeric, de basm, populat de imaginaţia Lizucăi, cu personaje şi întâmplări din basme, auzite de la bunicii ei, sau citite de răposata ei mamă. Dumbrava minunată poate fi considerată povestire şi basm deopotrivă, cu personaje reale şi imaginare, în care întreaga natură se află în concordanţă cu stările sufleteşti ale Lizucăi (aplecarea plantei asupra căpşorului fetiţei, căderea celor două petale asemenea unor „fluturi de lumină” au însemnat pentru Lizuca participarea plantei la dialog, aprobarea călătoriei fetiţei către bunici şi confirmarea faptului că acela era drumul cel bun). Caracterul de basm este evident şi prin tema comună (fetiţa oropsită de mama vitregă) şi prin finalul fericit în care forţele răului îşi primesc pedeapsa: înţeparea de către albine a mamei vitrege şi a servitoarei.
 
Mihail Sadoveanu a încetat din viață la  19 octombrie 1961,în localitatea Vânători-Neamț.

      Operă 

  • Șoimii, roman (1904)
  • Floare ofilită, nuvele (1905)
  • Mormântul unui copil (1905)
  • Amintirile căprarului Gheorghiță (1905)
  • Vremuri de bejenie (1906)
  • La noi în Viișoara (1906)
  • Esopia (1906)
  • Însemnările lui Neculai Manea, nuvele (1906)
  • Oameni și locuri, (1908)
  • O istorie de demult (1907)
  • Duduia Margareta (1907)
  • Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani (1907)
  • Povestiri de seară (1909)
  • Genoveva de Brabant (1909)
  • Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ (1909)
  • Cântecul amintirii (1909)
  • Apa morților (1911)
  • Povestiri de petrecere și folos (1911)
  • Bordeenii, roman, (1912)
  • Un instigator (1912)
  • Priveliști dobrogene (1914)
  • Neamul Șoimăreștilor, roman (1915)
  • Foi de toamnă (1916)
  • Printre gene (1916)
  • 44 de zile în Bulgaria (1916)
  • Umiliții mei prieteni (1917)
  • Umbre (1919)
  • În amintirea lui Creangă (1919)
  • Priveghiuri (1919)
  • Povestiri pentru moldoveni (1919)
  • Cocostârcul albastru (1921)
  • Strada Lăpușneanu (1921)
  • Neagra Șarului (1922)
  • Pildele lui cuconu Vichentie (1922)
  • Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922)
  • Oameni din lună (1923)
  • Ți-aduci aminte (1923)
  • Războiul balcanic (1923)
  • Venea o moară pe Siret (1924)
  • Țara de dincolo de negură (1926)
  • Dumbrava minunată (1926)
  • Povestiri pentru copii (1926)
  • Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
  • Demonul tinereții (1928)
  • Hanu-Ancuței (1928)
 

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Acordul tau pentru colectarea datelor este obligatoriu

*

Sunt de acord ca FiledeVis.ro sa colecteze numele si emailul meu pentru a-mi raspunde solicitarii