Citește, visează, crești!

  Carlo Collodi este pseudonimul  scriitorului și jurnalistului italian Carlo Lorenzini, „tatăl” lui Pinocchio. Carlo s-a născut la Florența în anul 1826 și a trăit în acest superb oraș toscan pâna în anul 1890. Collodi este un sat între Lucca si Pistoia unde iubita lui mamă Angela Orzali s-a născut și a trăit înainte de căsătorie și unde Carlo probabil a stat de mai multe ori în copilarie. Pâna la vârsta de 17 ani, Carlo a fost elevul mai multor scoli conduse de ordine calugăresti catolice și a adunat acolo variate cunostințe literare și o foarte bună cultură muzicală. Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani abia împliniti, scriind recenzii pentru catalogul unui important librar florentin. Aceasta activitate a fost urmata curând de recenziile articolelor pentru periodicul „L’ Italia Musicale” (Italia Muzicala), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. În anii 1850, Carlo Lorenzini si extins preocuparile de jurnalist cu cele de autor dramatic si scriitor, dând o atentie deosebita dezvoltarii operei si dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului Carlo Collodi, pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cartilor sale în anii 1870 si 1880. Carlo Collodi a…

 Lewis Carroll, pseudonimul literar al lui  Charles Lutwidge Dodgson, și-a văzut publicată în 1865 cartea pentru copii „Alice în țara minunilor”. Povestirea despre aventurile Alicei a avut un succes deosebit la vremea respectivă și a fost cartea multor generații de copii. Lewis Carroll s-a născut la 27 ianuarie 1832, la Daresbury, Cheshire, Anglia, într-o familie cu 11 copii.  Primii ani de școală i-a petrecut acasă. Încă de atunci a dovedit o inteligență deosebită: de la șapte ani putea citi o carte întreagă. La 12 ani, a fost trimis la o școală particulară. În 1849 a intrat la Universitatea Oxford, obținând după absolvire postul de profesor de matematică la Christ Church College din Oxford. Din 1860 Lewis Carroll și-a început cariera literară, scriind în diverse reviste poezii, povestiri fantastice pentru copii și lucrări matematice. Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Autorul a devenit celebru în 1865, când i-a apărut povestirea „Alice în țara minunilor” , povestire care i-a fost inspirată de Alice Liddell, fetița de 10 ani a unui prieten, pentru care, în timpul unei călătorii cu vaporul, Lewis Carroll a creat o poveste despre aventurile unei fetiţe care porneşte pe…

Petre Ghelmez a fost unul dintre scriitorii români care a dedicat copiilor o mare parte din creația sa literară. Petre Ghelmez s-a născut la 2 martie 1932, în localitatea Gogoşari, judeţul Vlaşca, astăzi judeţul Giurgiu. Urmează şcoala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, urmat de Facultatea de română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din Bucureşti şi apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, al cărei licenţiat este din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scânteia tineretului, redactor-şef adjunct la revistele pentru copii Luminiţa, Arici Pogonici, Cutezătorii, apoi director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-şef al revistei Tribuna României (1974-1990) şi director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995). Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărţire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinaţii, în colecţia Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viaţa românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum şi la radio şi televiziune. Pentru volumul Sonetele, apărut la Editura Cartea Românească în 1974, i-a fost decernat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1976, iar la ediția jubiliară a Jocurilor Latinității, Franța, 1978, i s-a acordat…

Trebuie să recunosc că nu-mi pot imagina copilăria fără basmele Fraților Grimm. Am crescut cu poveștile lor și ne-am speriat atunci când Albă ca Zăpada a murit în urma înghițirii bucății de măr otrăvite sau când Cenușăreasa era discriminată în propria familie, când era batjocorită și umilită, dar ne-am și bucurat atunci când, la final, prințesele noastre trăiau fericite până la adânci bătrâneți, iar răul era înlăturat. Haideți să vedem cine au fost Frații Grimm. Frații Grimm , Jacob (1785–1863) și Wilhelm (1786–1859), au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuți în toată lumea pentru colecția de basme publicată în două volume, care conține, printre altele, Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie și Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Poveștile scrise de cei doi frați au încântat copilăria multor generații, devenind pretexte cuceritoare pentru diverse ecranizări și dramatizări. Fraţii Grimm şi-au adus contribuţia la formarea limbii germane, în special prin publicarea dicţionarului „Cartea cu cuvinte germane” pe care l-au scris împreună şi prin editarea primei carţi de fonetică/fonologie a limbii germane „Legea lui Grimm”, scrisă doar de Jacob. Dicţionarul Fraţilor Grimm avea 33 de volume şi cântărea 84 kg. În secolul al…

Vă amintiți aceste versuri, dragi prieteni? Am învățat poezia la școală, în clasele mici, dar o pot recita și acum, cu aceeași plăcere și mi se pare la fel de amuzantă. Despre autorul poeziei, Tudor Arghezi, știm că  a fost un scriitor  cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea poeziei şi a literaturii pentru copii. Tudor Arghezi, poet, prozator şi gazetar cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice.  S-a născut la 23 mai 1880 la Bucureşti, într-o familie originară din Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al râului Argeş. Copilăria nu i-a lăsat scriitorului decât amintiri dureroase, acesta mărturisind: “Este cea mai amară vârstă a vieţii. N-aş mai voi să fiu o dată copil”. În perioada de şcoală, câteva chipuri i-au încălzit sufletul. Pe blândul învăţător Abramescu şi pe profesorul de română Gîrbea îi va evoca, peste ani, cu dragoste şi recunoştinţă. În 1931, publică publică volumul în proză „Cartea cu jucării”, inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: „Cântec de adormit…

  Astăzi îi spunem „La mulți ani!” lui George Zarafu, la aniversarea a 84 de ani. Scriitorul s-a născut la 5 mai  1933, în comuna Oarja, județul Argeș. Debutează în 1965 cu o epigramă la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui căţel năzdrăvan, îi apare în 1974. De-a lungul timpului a colaborat la numeroase reviste: Albina, Contemporanul, Urzica, România literară, Astra, Flacăra, Gazeta cooperaţiei, Tribuna, Orizont (Timisoara), Orizont (Rm Vâlcea), Argeş, Magazin, Tribuna Şcolii, Agricultorul român, Destine, Pietrele Doamnei (Domneşti, Argeş), Luminiţa, Universul copiilor, Clipe albastre etc. George Zarafu este un prolific versificator pentru cei mici, cu o perspectivă edenică asupra copilăriei, în continua ei deschidere spre valorile morale perene. Cărţile sale pentru copii s-au bucurat de succes, au fost traduse în Marea Britanie, Franţa, Rusia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria. A iniţiat şi o serie de cărţi de colorat avându-l ca protagonist pe Moş Bărbuţă, situat în diverse spaţii de peregrinare (la Zoo, la Polul Nord, în Africa). Profesor şi editor, poet şi excelent sculptor în lemn, redactor, dar mai ales epigramist, prin felul său de a fi şi prin tinereţea spiritului prezent permanent,  George Zarafu este un „umorist pur sînge, un neînfricat combatant pe frontul unei lupte ce nu…

Otilia Cazimir  – pe numele său adevărat Alexandra Gavrilescu – s-a impus  de foarte tânără în literatura română, obţinând, la numai 33 de ani, prestigiosul Premiu al Academiei Române. Cât despre pseudonimul ce i-a asigurat posteritatea – pseudonim ce i-a fost ales chiar de bunii săi prieteni şi mentori Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu –, poeta mărturisea: “Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi «Otilie» pe care am întâlnit-o în viaţă – fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară –  era proastă, grasă şi buboasă…” (nefericită amintire din copilărie pentru scriitoarea recunoscută îndeosebi datorită textelor sale pentru copii…!). Înainte de a fi o scriitoare pentru copii, Otilia Cazimir este una care scrie despre copilărie. Călinescu o înglobează în ceea ce el numeşte “simboliştii din seria sentimentală”, care asociază copilăria cu mirozne, lumini şi sunete specifice, preferând evocările senzoriale ale unui timp risipit. Gingăşiile feminine sunt specifice autoarei care-şi găseşte în poezie reflexele maternale insuficient exersate pe viu… Toţi copiii pe care îi mângâie şi cărora le dedică drăgălaşele versuri nu sunt,…

  Vreţi să realizaţi „portretul colegei de bancă”? Sunteţi curioşi cum sunt „caisele cu ceapă”?  Vă puneţi întrebarea „E grea geometria?” Ca să răspundeți acestor provocări vă pot ajuta povestirile pline de farmec şi umor ale scriitorului Mircea Sântimbreanu. Mircea Sântimbreanu s-a născut pe 7 ianuarie 1926 la Băiţa, judeţul Hunedoara. A studiat la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1935-1943), a absolvit Facultatea de Drept (1947) şi Facultatea de Filosofie (1951) din Bucureşti, iar între anii 1948-1951 a fost asistent universitar la Catedra de Drept Penal a Universităţii Bucureşti. Mai târziu a ocupat diverse funcţii de conducere: director general al Centrului Naţional al Cinematografiei, director în Consiliul Culturii, director al Editurii Albatros. Între 1996 şi 1998 a fost preşedinte de onoare al Târgului de carte Gaudeamus. S-a remarcat şi a fost îndrăgit ca scriitor de literatură pentru copii. Un rol în alegerea sa l-a avut, probabil, faptul că la începutul carierei sale, din 1952 până în 1960,  Mircea Sântimbreanu a lucrat ca profesor de istorie la Școala mixtă nr. 2 „La Teiu“, devenită din 1954 Școala elementară de 7 ani nr. 139 din București, cartierul Rahova. Experiența cu micii elevi l-a ajutat să înceapă să scrie primele sale cărți pentru copii….

Unul dintre puţinii creatori români care a activat şi a scris numai pentru copii a fost  Octav Pancu-Iași. Scriitorul s-a născut, la 14 aprilie 1929, la Iași, cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care s-a născut și a copilărit. Subiectele scrierilor lui Octav Pancu-Iași sunt în majoritate originale, două dintre puținele prelucrări publicate fiind „Albastră ca Cerneala” (cu subtitlul „după Frații Grimm” – este vorba de povestea „Albă ca Zăpada”) și „Iedul cu trei capre” (parafrază la „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă). Principala sursă de inspirație a autorului este viața cotidiană. O parte din texte, mai ales cele din prima perioadă de creație (anii 1950), au un substrat educativ, promovând politețea, moralitatea, dragostea de învățătură și de muncă, dar și modelele socialismului. În anii 1950 și 1960 publică volume de schițe și povestiri umoristice, între care: Are tata doi băieți (1956), Schițe în pantaloni scurți (1958), Scrisori pe adresa băieților mei (1960), Făt-Frumos cînd era mic (1963) ș.a. Este și autorul a două romane pentru copii: Marea bătălie dela Iazul Mic (1953) și Cartea cu ochi albaștri (1959), dintre care primul s-a bucurat de o popularitate deosebită. Octav Pancu-Iași este adoptat în anii 1960 de lumea filmului, lucrând ca redactor și scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula Tată de duminică (1974), regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou…

Știați că, la început Ioan Alexandru Brătescu-Voinești a scris povestirile sale doar pentru copiii săi? Ați auzit de trista poveste a puiului de prepeliță, care a fost neascultător, din povestirea „Puiul” sau de bietul „Niculăiță Minciună”, un copil isteț dela țară, neînțeles de săteni? Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgovște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri, al doilea din cei patru copii ai boiernașului Alexandru Brătescu, fiu de pitar, și al Alexandrinei, fiica maiorului pașoptist Ion Voinescu. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. Copilăria și-a petrecut-o în mediul patriarhal din Târgoviște și la moșia Brătești. Școala primară a făcut-o la Târgoviște (1875-1879), gimnaziul, liceul „Sf. Sava”(1879-1883) și Universitatea la Bucuresti .            A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918. În anul 1945  a câștigat Premiul Național Pentru Proză. În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903….