Lectura cere răbdare, control și disponibilitate.

Ajuns la vârsta școlară, când e obligat să citească vreun roman-cărămidă a lui Sadoveanu, copilul vine la bibliotecară și cere varianta prescurtată; „așa de 1-2 pagini, vă rog!”.
Clișeele: „e de vină calculatorul” sau „noi, pe vremea noastră, nu aveam altceva mai bun de făcut” sunt de luat în seamă, dar eu vă pot enumera multe altele.

Așa la prima privire,  ce am văzut prin casele prietenilor sau rudelor:

• Bibliotecia lipsește din camera copilului. Încă de la început, fă-i loc pentru cărțile lui pe un raft accesibil;
• Cărțile sunt aruncate pe jos, amestecate de multe ori cu jucării sau printre reviste cu oferte de prețuri. Cartea merită un respect aparte, mai mult chiar decât jucăriile. După ce sunt răsfoite, îl rogi și îl asiști pe copil să o ducă înapoi pe raft. Am văzut copii care calcă pe cărți, le rup. Dacă sunt la vârsta mică, puteți cumpăra cărți textile cu activități.

• „Nu-l duc la bibliotecă, este neastâmpărat și gălăgios” , iată scuza multor părinți pe care îi întreb de ce nu duc copiii la bibliotecă. Răspunsul meu este prompt: dar unde vrei să învețe un comportament adecvat, dacă nu chiar la bibliotecă. De nouă ani, ca voluntar, citesc povești copiilor la Biblioteca Județeană  Octavian Goga, din Mănăștur. I-am dus pe băieții mei de mici. Desigur că nu știau citi, dar i-am dus pentru a se obișnui cu atmosfera din jurul cărților. În plus, există spații de joacă pentru toate vârstele, unde se pot juca în timp ce ascultă o poveste.

• Din păcate am văzut multe case fără nici măcar o carte. Au rafturi, dar sunt pline de bibelouri sau plușuri. Am primit și un răspuns de la o astfel de persoană: copilul meu va citi de pe net, așa cum fac și eu. E drept, e o posibilitate, dar eu nu l-am văzut decât  jucându-se la curse de mașini pe tabletă.  Aici intră și: dacă nu te vede pe tine, părinte, citind, el nici atât. Dar pot fi oricând contrazisă de situații în care părinții sunt destul de reduși ca nivel cultural, iar copiii lor au citit și au făcut carte.Nu i s-a citit de mic pentru a descoperi firul unei povești, personaje cu care să se identifice sau compare. Aici intră și audițiile: odată prins gustul pentru basme, greu se mai poate diminua.

• Nu au ales cărți potrivite pentru vârsta lui. Știu un copil care a primit  la vârsta de 6 luni cartea 101 dalmațieni  și cu aia a rămas până a crescut; mama a considerat că e de ajuns.  O dată: cartea avea un conținut prea complicat pentru un bebe. Doi: nu o poate manevra și există riscul să o distrugă. Sau altă ispravă la un târg de carte: copilul ia o carte și se uită, vine tatăl și i-o smulge, o trântește pe masă și îi spune că are destule acasă. Așa ceva!

Cu ce începem?

1. Cărticele din material textil cu activități pentru dezvoltarea cognitivă și deprinderi. Cărți cu carton gros, puțin text, ilustrații simple, curate, frumos colorate, cărți senzoriale. Deja trebuie să-i facem primul raft pentru cărți.
2. Enciclopedii pentru copii cu imagini și ilustrații clare, cu text bine aranjat în pagină, volum nu prea mare de cunoștințe. Dar asta depinde de vârsta, inteligența sau curiozitatea copilului tău.
3. Povestioare hazlii, scurte și cu imagini, povești cu tâlc, povești spuse în versuri.
4. Benzi desenate: albume sau reviste. Este cea mai facilă formă de îmbinare între text si imagine, are acțiune multă, este dinamică și secvențială. Spun facilă pentru că eu am corectat dislexia cu banda desenată. Vă recomand după 8 ani romanul grafic  ilustrat de Maria Surducan, Prâslea cel voinic și merele de aur.
5. Citiți împreună. O poveste începută seara la culcare, pe care copilul să o continue în umătoarea zi, să-i afle deznodământul. Încurajați-l să „citească” imagini, dacă nu știe literele. Ileana Surducan, De-a v-ați ascunselea, Fabulafia 2
6. Vizite la biblioteca de cartier (împrumutul e gratuit), la târguri de carte (sunt reduceri substanțiale – o enciclopedie redusă de la 45 la 10 lei), lansări de carte și alte manifestări culturale pentru copii, gen Festivalul poveștilor etc.
7. Cărți cu eroi „la modă”. După ce a urmărit filmul, copilul poate afla mai multe din cărți scrise cu și despre personajele preferate. Tudor, la 4 ani, a citit prima lui carte despre mașinuța lui preferată, Fulger.  E și acesta un pas.
8. Cărți sau reviste cu animalul preferat. Mulți copii sunt fascinați de dinozauri. Cumpărați-le cărti cu și despre dinozauri, apoi cu povești despre zmei, balauri, dragoni. Țineți cont și de preferințele lui, chiar dacă pe moment nu sunt pe placul dvs.
9. Oricât de ocupați sunteți, timpul petrecut alături de copil cu o carte în brațe este cel mai prețios. Descoperiți împreună plăcerea lecturii! Încurajați-l să vă povestească ce a citit, ce l-a impresionat din poveste etc.
10. La aniversări, cu diferite ocazii sau de sărbători din cadoul lui să nu lipsească niciodată cartea! Când ieșiți la cumpărături, intrați și într-o librărie. Răsfoiți măcar să fiți la curent cu cele mai noi apariții de carte. Și acum chiar avem din ce să alegem!
Dacă nu știi ce cărți se potrivesc vârstei copilului tău, vezi recomandările noastre pe grupe de vârste.