Citește, visează, crești!

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

Iarna e incă aici. Anotimpul magic care place atât de mult copiilor, în ciuda vremii urâte, a frigului și viscolului. Îmi place să citim și cărți ce povestesc despre vremea de afară în fiecare anotimp, așa că am căutat cărți despre iarnă. Așa am ajuns la aceasta. Mănușa. Povestea este încântătoare. Mi-a plăcut mult introducerea făcută de autor poveștii, și grija lui pentru a găsi povestea potrivită, pentru a păstra acuratețea culturală. Să nu o evitați. Citiți-o împreună cu copiii, le va plăcea să afle povestea din spatele poveștii, să învețe că și autorii muncesc pentru a scrie o poveste frumoasă. Protagonistul este un băiețel ce își dorește mănuși albe ca zăpada, dar bunica lui îi spune că nu sunt practice. Insistând, primește ceea ce dorește. Și ce să vezi – bunica avea dreptate, manușa chiar s-a pierdut. Aici noi am vorbit de răsfăț și cum e bine să ascultăm argumentele pentru care adulții ne refuza unele lucruri… Apoi începe aventura mănușii în zăpadă. Amuzant, încet, încet, în mănușă își fac loc animăluțele din pădure. E drăguț cum căldurica le aduce la un loc pe toate – nimeni nu se ceartă, se acceptă unul pe celălalt pentru că mereu cel…

Am așteptat cu nerăbdare această carte. Citisem despre Wilson Bentley cand am auzit de traducerea cărții și, cum suntem mari iubitori de fulgi și de zăpadă, abia așteptam să auzim povestea adevărată a celui mai mare iubitor de zăpadă. Mulțumim editurii Frontiera pentru pubicarea acestei minunate cărți și pentru că ne-ati dăruit-o și nouă. Wilson Bentley este un băiat care a crescut într-un ținut care avea parte de multă zăpadă, an de an, Vermont, în Statele Unite. Și când spun multă nu glumesc, aveau parte de aproape 3 metri de zăpadă în fiecare iarnă. Ce frumos! Copiii au fost încântați de acest loc – Vermont a devenit un loc pe care sigur vor sa-l viziteze iarna. Wille iubește natura și fenomenele naturale ce îl înconjoară. Dar cel mai mult Willie iubește zăpada și observă formele minunate ale fulgilor de nea. Și are o dorință – să arate și celorlați frumusețea fulgilor. Povestea ne poartă prin viața lui și ne bucurăm alături de el când primește un microscop, apoi un aparat de fotografiat special, mare cât un vițel, și pe urmă când reușește să imortalizeze primul fulg de nea. Suferim și ne bucurăm alături de Willie, până la sfârșitul vieții sale….

„Vai mami, ce drăguți sunt Iepurașul și Ariciul de pe copertă!” – așa a exclamat un copilaș de vreo 3 anișori în fața raftului din librărie. Am zis că trebuie să văd cărticica și să o citesc împreună cu băiețelul meu, căruia îi plac iepurașii. Ca de obicei, a sunat telefonul și am uitat pe moment de carte. Văzusem doar o parte din copertă cu coada ochiului și mi-a atras atenția prin dimensiuni și accentul pus în ilustrații pe iepuraș și arici (vedeti coperta). Ulterior, am căutat cartea online și am găsit-o relativ ușor pe www.libris.ro. Am ajuns în posesia ei, și am citit-o pe nerăsuflate împreună cu „Cadou de ziua ta” și „Dorința iepurașului”. Cartea fascinează prin candoare, sentimentul de prietenie și dăruire. Autorii reușesc să creeze două personaje drăguțe, prietenoase dintr-un arici și un iepuraș. Ariciul este o vietate care hibernează și nu știe, nu are cum să știe cum arată iarna.  Dar toți aricii, fie ei mari sau mici sunt tare curioși din fire. Iar atunci când se trezesc din hibernare, e cald și bine, primăvara a înflorit totul în jur. Așa că Ariciul nostru nu știe ce e aia IARNA. Norocul Ariciului este că are un…