„Vai mami, ce drăguți sunt Iepurașul și Ariciul de pe copertă!” – așa a exclamat un copilaș de vreo 3 anișori în fața raftului din librărie. Am zis că trebuie să văd cărticica și să o citesc împreună cu băiețelul meu, căruia îi plac iepurașii. Ca de obicei, a sunat telefonul și am uitat pe moment de carte. Văzusem doar o parte din copertă cu coada ochiului și mi-a atras atenția prin dimensiuni și accentul pus în ilustrații pe iepuraș și arici (vedeti coperta). Ulterior, am căutat cartea online și am găsit-o relativ ușor pe www.libris.ro. Am ajuns în posesia ei, și am citit-o pe nerăsuflate împreună cu „Cadou de ziua ta” și „Dorința iepurașului”. Cartea fascinează prin candoare, sentimentul de prietenie și dăruire. Autorii reușesc să creeze două personaje drăguțe, prietenoase dintr-un arici și un iepuraș. Ariciul este o vietate care hibernează și nu știe, nu are cum să știe cum arată iarna. Dar toți aricii, fie ei mari sau mici sunt tare curioși din fire. Iar atunci când se trezesc din hibernare, e cald și bine, primăvara a înflorit totul în jur. Așa că Ariciul nostru nu știe ce e aia IARNA. Norocul Ariciului este că are un…
Băiețelul meu, ce are aproape patru ani, are o dorință mare – să nu mai existe noapte niciodată! De ce? Pentru că nu vrea la culcare! Așa am ajuns să citim multe cărți despre somn și mersul la culcare. Una dintre cele mai bune este cea scrisă de Astrid Lindgren, și care are ca protagonist un băiețel de cinci anișori care… ați ghicit – nu vrea să meargă la culcare! Copiii se îndrăgostesc repede de Lasse, mai ales cei ce se identifică cu multele lui dorințe de dinainte de culcare “întâi să….”, astfel că, atunci când încep povestioarele cu tâlc ei sunt deja cuprinși de vrajă, și se lasă purtați în lumea poveștilor cu tot sufletul. Povestea este de fapt un șir de povești care le amintesc copiilor de evenimentele plăcute de peste zi ale unor puiuți de animale, și apoi îi ajută să se liniștească și să se pregătească de somn. Poveștile sunt incitante și captivante, reușind să țină copiii cu năsucurile lipite de carte până la sfârșit. De multe ori citim cartea de două ori la rând, prima dată ne bucurăm de aventurile de peste zi ale personajelor din poveste, și povestim și despre ale noastre, iar a…
Am citit cu plăcere și mult interes, de aproximativ 5 ori, Pădurea Fermecată, împreună cu băiețelul meu de 4 ani jumate. Ne-am despărțit cu greu de personajele acestei minunate cărți. Am desenat, pictat si lipit căsuțele lui Lună Plină, Mătăsuță, Morocănilă, apa doamnei Spălăceală și lunecuș-alunecușul. Doream cu ardoare să mai petrecem ore frumoase în compania lui Beth, Frannie și Joe. Așa că abia am așteptat să vină curierul cu noile aventuri din Magia Copacului Depărtărilor. Am citit pe nerăsuflate primele 3 capitole din volumul 2 al Magiei Copacului Depărtărilor ca să descoperim ce mai fac prietenii noștrii. Am aflat că, in această aventură se alătură încă un băiețel Rick, pentru care, descoperirea Pădurii Fermecate și a Copacului Depărtărilor este o adevărată încântare, așa cum a fost și pentru noi. Cartea are ilustrații puține pentru a lăsa imaginația copiilor să zburde. Îți încântă sufletul prin poveste, aventură, umor de situație și limbaj. Dragul de Moș Cratiță este un personaj fermecător, puțin surd și care aude doar când vrea. Dialogul cu el este de un umor debordant. Am citit și recitit pasajele în care Moș Cratiță devine iepuraș de jucărie și se plimbă cu mașina spre casa lui Um-Bum-Bum. Te las…