Ce mi-a plăcut
- Povestea
- Morala
- Formatul
- Hârtia lucioasă
Ce nu mi-a plăcut
- Nu am obiecții!
„Secretul fetei frumoase” apărută la editura Adenium în urma unui concurs de debut literar, se adresează atât fetelor, cât și băieților de 6-10 ani.
Ala este o fetiță frumoasă pentru părinți și pentru rude. Prietena ei cea mai bună este oglinda.
Privindu-se excesiv în oglindă, se rătăcește în pădure. Se întâlnește cu Minunatul Iepure și Superbul Cerb, cărora nu știe ce să le răspundă la întrebarea „Cine ești?” sau „Ce știi să faci cel mai bine?”
Animalele îi explică importanța unei calități. Frumusețea nu este suficientă.
Iepurele îi spune că el este frumos, cu o blană pentru care este vânat, dar face și cele mai minunate salturi.
Cerbul îi mărturisește că e admirat pentru coarnele sale frumoase, dar care îl încurcă destul de mult.
Ala se întoarce acasă, își pierde oglinda în pădure, și începe să studieze la vioara pe care o abandonase într-un colț aglomerat cu diverse obiecte. Fusese preocupată să se privească în oglindă.
O recomand atât copiilor frumoși, dar și părinților care își învață copiii să pună frumusețea înaintea muncii sau a altor calități.
Cod: ANI978-606-742-013-5
An apariție: 2014
Categoria: Literatura Romana
Ediție: Necartonata
Format: 20×20
Nr. pagini: 24
3 Comments
Ilustrațiile autoarei
6
Povestea
6.6
Personajele
6.3
Umorul
6.4
Tâlc/morală
9
Cartea ne învață într-adevăr că frumusețea nu e o calitate importantă pe care să ne clădim viitorul. Din păcate nu prea are succes la copii… am încercat să o citesc si unui grup de copii și individual. Motivele principale sunt – textul este prea lung, prea stufos, imaginile nu prea urmăresc textul (apar personaje despre carer nu se pomenește nimic in text), și tonul moraizator pe care îl au animalele cu care se întâlnește Ala în pădure.
Recomandare – dacă o citiți, încercați să adaptați/parafrazați textul pentru a nu pierde atenția cititorilor înainte de final.
Ilustrațiile autoarei
10
Povestea
10
Personajele
10
Umorul
10
Tâlc/morală
10
Eu, cei trei iezi ai mei si copiii pe care îi îndrum (sunt învățătoare la clasa a III-a) prețuim enorm această autoare încă de cînd „Secretul fetei frumoase” ne-a intrat în casă și în clasă. Copiii de la clasă au făcut cunoștință cu povestea anul trecut, din clasa a doua, iar atunci am discutat mult pe tema ei. O bună bucată de vreme am citit-o pe roluri, când eu eram povestitorul iar cei mici personajele, când inversam rolurile. Ne-am amuzat copios astfel că, la finalul acestui an școlar, mini-trupa de teatru a școlii o va juca scenă! Copiii au muncit mult, avem recuzita, speram sa o avem si pe autoare in sala! Povestea are o morală, un puternic substrat educativ (atît pentru copii cat si pentru parinti) care însă se livrează cititorului într-un înveliș bine însiropat cu mult umor. De la „Secretul fetei frumoase” îi urmăresc îndeaproape activitatea artistică, ajungînd astfel la „Povești nemaipomenite”, unde am reîntâlnit-o pe Ala, dar și alte personaje care în „Secretul fetei frumoase” apăreau doar în ilustrații. Personal mi s-a părut o trecere rafinată de la o poveste la alta, de la o carte la alta, dar și o invitație isteață, plăcut-vicleană de a-i urmări viitoarele cărți pentru copii. Sunt fascinată de dublul ei talent, acela de scriitoare și ilustratoare, i-am incurajat si pe copiii mei să se gîndeasca adesea la ceea ce le place sa faca, sa se organizeze si sa rezerve timp micilor sau marilor lor pasiuni.
Este foarte adevărat că ilustratiile povestii nu descriu cu fidelitate textul, dar mi se pare un joc frumos, mi se pare că are un stil foarte asumat, că mai curînd încearcă să ducă povestea mai departe, să o completeze, să o îmbogățească cu fel și fel de detalii decat sa o repovesteasca prin desene. Pentru mine desenele ei sunt geniale… extrem de proaspete, dinamice, cînd grafice, cînd picturale (chiar copiii de la clasă și-au dorit să le reproducă la AVAP). Și mai cred că poveștile ei se încadrează în literatura pentru copii adevarată, cea care va dăinui și care, sper, va ajunge în mâinile și mințile stră-strănepotilor noștri. Nu mai cunosc alți scriitori-ilustratori români, dar cred că merită să-i prețuim pe cei puținii Antoine de Saint-Exupéry-i care-i avem și să-i promovăm. Fără tăgadă, RECOMAND ”Secretul fetei frumoase”! Mare nevoie de astfel de cărți!
Totuși, o să dau un minus cărții – dar doar cărții, nu și poveștii: o hartie și niște coperți mai groase nu i-ar fi stricat!
Ilustrațiile autoarei
10
Povestea
10
Personajele
10
Umorul
10
Tâlc/morală
10
***** (cinci stele)