Citește, visează, crești!

Ne plac poeziile poetei Ana Blandiana, dar câți știu că ea a scris și literatură pentru copii? Întâmplări din grădina mea- 1980, Alte intâmplări din grădina mea- 1987, Întâmplări de pe strada mea- 1988, Întoarcerea lui Arpagic- 2008 sunt cărți de poezie pentru copii în care apare personajul literar Motanul Arpagic. Ana Blandiana, sub numele sau adevarat Otilia Valeria Coman, s-a născut la Timișoara, la 25 martie 1942, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. Tatăl poetei a fost închis pe motive politice, iar după eliberare, în 1964, a murit într-un accident de mașină. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise…

Un scriitor cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței este Ionel Teodoreanu, de la a cărui naștere s-au împlinit 120 de ani,  autorul mult apreciatelor  „Uliţa copilăriei”, „În casa bunicilor”, „La Medeleni”. Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași, la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918. Prozatorul, care avea să fie recunoscut pentru scrierile sale ce evocă în stil inconfundabil copilăria şi adolescenţa, şi-a câştigat existenţa ca avocat, dar a rămas fidel literaturii. Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu cei doi copii…

Astăzi se împlinesc 159 de ani de la nașterea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, părintele literar al lui Neghiniță, cel „frumos ca o piatră scumpă; şi era mic cât o neghină; şi avea nişte ochişori ca două scântei albastre, şi nişte mâini şi picioruşe ca nişte firişoare de păiajen.” Cel mai mic din cei nouă copii ai „starostelui căruţaşilor” din  Delea – Nouă, sat din apropierea capitalei, devenit cu timpul o mahala a Bucureştiului,  Ştefan Tudorică Albu, vrâncean la origine şi al Ianei, oameni simpli, Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858. Primul contact cu alfabetizarea îl are prin intermediul diaconului Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe cel Nou. În anul 1866 se înscrie în clasa a doua la Şcoala de băieţi nr. 4, unde institutorul Spiridon Danielescu îi adaugă la nume sufixul „escu” care-i transformă numele din Ştefan în Ştefănescu. După două clase se transferă la Şcoala Domnească, unde le va face pe ultimele două. Urmează liceul la „Gheorghe Lazăr”, prima clasă, şi pe celelalte şapte la „Sf. Sava”. În anul 1878 se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. În literatură debutează în anul 1878 cu volumul de poezii intitulat Poiana lungă, semnat „Barbu”, iar în anul 1883 debutează ca nuvelist…

Ion Creangă. Simpla rostire a numelui marelui scriitor trezește o mică nostalgie în sufletul fiecărui român, care a răsfoit amintirile copilăriei de pe malul Ozanei cea frumos curgătoare sau a zâmbit la snoavele personajelor din poveștile ticluite cu atâta har de bălaiul Nică ajuns la maturitate. Viața nu i-a oferit însă multe bucurii dascălului ce a văzut lumina zilei într-o zi de 1 martie în  Humulești. Anul acesta s-au împlinit 180 de ani de la nașterea lui Ion Creangă. Ion Creangă este povestitorul care a conservat lumea tradiţională a satului moldovean în opera sa. Criticii literari, dar şi cei care l-au cunoscut spun că, deşi a trăit mare parte a vieţii sale la oraş, Creangă a rămas acelaşi ţăran humuleştean cu apucăturile sale rurale şi anecdotele sănătoase pline de tâlc ale muntenilor nemţeni. Ion Creangă, humuleşteanul care a redefenit povestitul în cultura română, face parte din careul de aşi al literaturii româneşti, alături de Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu şi Ion Slavici. A trăit în cea mai mare parte a vieţii sale la Iaşi, în minunata capitală a Moldovei, un oraş cosmopolit, care depăşea în plin secol XIX, din punct de vedere al culturii, Bucureştiul, capitala de iure şi de facto…

Tuturor ne plac basmele, ne place ideea de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte,  ne place Făt-Frumos cel viteaz și curajos care luptă cu Zmeul-Zmeilor și-l învinge, căci despre asta este vorba în basme, despre triumful Binelui asupra Răului. Cel mai îndrăgit culegător de basme al românilor este Petre Ispirescu, cel care a cules și publicat „Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, „Aleodor Împărat”, „Greuceanu”, Înşir-te mărgăritari”. Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie 1830, la Bucureşti, în mahalaua Pescăria Veche. Tatăl lui era frizerul Gheorghe Ispirescu, iar mama, Elena, cu origini transilvănene, avea darul povestirii. De la părinţi sau de la calfele şi clienţii tatălui său, Petre a putut asculta, în copilărie, numeroase creaţii populare, mai ales basme. Nu a mers la şcoală, fiind educat de mai mulţi dascăli de pe lângă unele biserici. Ulterior, s-a format, citind cărţi de la tipografiile la care a lucrat. Într-o scrisoare pe care o trimite în 23 aprilie 1883 profesorului I.Urban Jarnik de la Viena, îi mărturisește acest lucru: „ Află,domnul meu,că eu nu am trecut nici 4 clase primare. Din nefericire, pe vremea când am învățat eu carte, școlile naționale erau…

Cine nu a citit măcar una dintre schițele cuprinse în volumul lui Emil Gârleanu  „Din lumea celor care nu cuvântă”?  În acest volum sunt  relatate, cu multă sensibilitate,  întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor, a vietăților mărunte. Grivei, Musculița, Gândăcelul, Călătoare…, Cioc! Cioc! Cioc!, În curtea mea, Când stăpânul nu-i acasă!, sunt doar câteva din titlurile schițelor cuprinse în acest volum. Descendent al unei familii de răzeşi şi fiu de colonel, Emil Gârleanu s-a născut la Iaşi, pe 5 ianuarie 1878. Şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, oraş pe care nu-l va uita şi-l va evoca în opera lui împreună cu „chipuri de demult, chipuri dragi ale copilăriei”. Fire visătoare, dotat cu o sensibilitate deosebită, Emil Gârleanu se dedică literaturii, încă de pe băncile şcolii. Şi-a făcut debutul în 1900, în paginile revistei „Arhiva” din Iaşi, cu poezia „Iubitei”. A devenit apoi redactor al revistei „Făt Frumos” din Bârlad şi colaborator la „Convorbiri critice”, „Sămănătorul” şi altele, în paginile cărora a publicat o bună parte din scrierile sale. Împreună cu Dimitrie Anghel şi Şt. O. Iosif, a înfiinţat la Bucureşti, Societatea Scriitorilor Români (1908), devenind în 1911 preşedintele ei. Emil Gârleanu a desfăşurat şi o activitate importantă…

Alexandru Mitru a fost un prozator român, autor de literatură pentru copii şi tineret. Numele lui  este astăzi mai puţin cunoscut decât numele cărţii datorită căreia a rămas în memoria colectivă, şi anume „Legendele Olimpului”. Alexandru Mitru s-a născut pe 6 noiembrie 1914, într-o familie de muncitori săraci, în Craiova, şi a murit la Bucureşti, la 19 decembrie 1989, exact înainte să înceapă Revoluţia, cu câteva săptămâni înainte de căderea comunismului. Avea 75 de ani. În 1932, a debutat cu nuvela „Păpuşa”, iar în 1976, după peste patru decenii de activitate intensă, a primit „Placheta Premiului European” pentru întreaga operă si merite deosebite în literatura pentru copii şi tineret”. În 1967, primise Premiul Uniunii Scriitorilor. Alexandru Mitru a fost un scriitor fecund, care s-a bucurat în acea perioadă de o mare popularitate, mai ales în rândul tinerilor. Începind cu volumul „Copiii muntelui de aur”, în 1954, Alexandru Mitru îşi anexează un domeniu care se va dovedi extrem de fertil, mai ales în acel ciontext istoric: mitosul autohton, istoria naţională, mergând şi spre alte zone.  A prelucrat pe linia lui Ispirescu legende despre originea unor locuri, munţi sau râuri, texte extrem de iubite, apoi a trecut la scrieri istorice. Dar cartea cea…

Elena Farago este poeta care a scris multe poezii pentru copii,poeta ale cărei creații le-am învățat fiecare dintre noi, la grădiniță sau la școală, și amintim aici titlurile celor mai cunoscute și mai iubite poezii ale ei, „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”. S-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare. În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată…

În 2 aprilie 1805 se naște în Odense, Danemarca, Hans Christian Andersen cel care avea să devină scriitor și poet celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. ”De mic copil Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură. El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori. În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru…

Din fericire, am ales să citesc povestea înainte de somn. Din nefericire, aveam invitată o fetiță să doarmă la noi. Din fericire, și fetița și băiatul doresc să citim povești interesante, în orice moment al zilei. Din nefericire, nu își doreau să citim această carte. Din fericire, am început să o citesc cu voce tare, în timp ce ei încă se jucau. Din nefericire, s-au oprit din jocul lor atât de interesant. Din fericire, au început să asculte povestea și s-au bucurat nespus. Din nefericire, nu aveau răbdare să termin pagina. Din fericire, voiau să vadă ilustrațiile de pe pagina următoare. Din nefericire, ilustrațiile sunt foarte sugestive. Din fericire, și textul este scurt pe fiecare pagină. Din nefericire, cartea are abia 44 de pagini. Din fericire, au apreciat fiecare pagină. Din nefericire, au vrut să o citească împreună. Din fericire, și-au amintit textul la fiecare pagină. Din nefericire, voiau să zică fiecare alternativ paginile cu ”din fericire” și ”din nefericire”. Din fericire, au citit cartea de 6(șase ori). Și din nefericire trebuiau să doarmă, și din fericire, ne-am distrat copios și a doua zi diminieață, amintindu-ne ce carte intersantă, frumoasă și suprinzător de incitantă am citit. Mulțumim Editura Frontiera pentru…