Citește, visează, crești!

Ați pățit vreodată să cumpărați o carte și apoi să o citiți? Presupun ca da, facem asta destul de des… Așa am făcut eu cu iepuroiul cel rău. Avem noi o problemă cu bullingul și am crezut că va fi de ajutor. Și a fost într-o oarecare măsură, dar cu adăugiri și discuții după final. Patru frățiori iepurași sunt acasă și le e foame. Merg pe rând pe câmp să culeagă morcovi, dar acolo dau de Iepuroiul cel Rău care nu îi lasă să ia cu ei acasa morcovii. Nici unul nu spune  celorlalți ce i s-a întâmplat, doar intră într-o stare de neputință. Pentru a-mi spune părerea despre această carte voi divulga ușor finalul, ceea ce nu fac prea des. Dacă nu doriți să aflați, nu mai citiți mai jos. În final, cei patru iepurași îi dau o lecție Iepuroiului cel Rău, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Dar nu doar pe mine, ci și pe copii. Amândoi au sărit supărați De ce? Asa nu l-au învățat nimic pe iepuroiul-cel-rău, doar au învățat ei de la ei cum să fie răi… Deci cartea m-a dezamăgit… și prin faptul că toți trei frații nu reușesc să verbalizeze într-un fel teama…

„Pandora e o vulpiță, dar nu una oarecare. Pandora repară lucruri obișnuite, un ceainic spart, o păturică ruptă, un ursuleț de pluș murdar și necăjit. Ea locuiește singură într-o casă înaltă care ar ajunge până la nori dacă aceștia ar exista. Singurătatea micuței făpturi nu ar fi atât de tragică dacă în jurul ei nu ar fi grămezi și grămezi de lucruri aruncate, stricate, uitate. Peisajul gri, ilustrat atât de fidel de Victoria Turnbull, arată un scenariu din viitor asupra căruia se pot crea discuții constructive alături de cei mici. Poluarea, indiferența, risipa – toate, atribute ale lumii moderne. Din punctul acesta de vedere, autoarea punctează aspecte ale realității de care copiii se lovesc zi de zi, dar le ilustrează frumos, plastic, centrând un personaj ludic, drăgălaș, cu care aceștia să se asocieze. Când într-o zi, o mică vrăbiuță cade pe fereastra Pandorei, aceasta nu știe cum să reacționeze. Ar repara-o, dar cum? Așa că o veghează o noapte întreagă și noaptea următoare, și încă o noapte, până când mica pasăre prinde puteri și își ia zborul. În fiecare zi mica prietenă a vulpiței aduce câte o crenguță, câte un mugure, un fruct. Până când, brusc, pasărea nu mai apare….

Ne plac mult poveștile cu girafe. Vedeți și Trambulina bat-o vina. Ni se par animale inteligente, simpatice și comice iar când am descoperit încă o girafă pasionată de spațiu în povestea „O girafă în spațiu” de pe poveștilecristinei.ro, am fost super încântați. Am citit-o pe nerăsuflate de mai multe ori, iar când am aflat că o să o avem și în format fizic, am fost și mai încântați. Yuhuu!! Vă invit să citiți povestea online, dacă nu ați facut-o încă, sau să o ascultați citită de Teo. Până atunci, să vă prezint cartea aceasta minuntată care ne-a surprins de la ilustrațiile de pe copertă. Între minuntatele coperți se ascund 8 povești care atrag prin ilustrații și texte scrise spre a atrage la lectură. Crabul fericit – este povestea pe care trebuie să o citiți copiilor care „își doresc și luna de pe cer” și cred că dacă o să reușească să o aibă, o să fie cei mai fericiți din lume. Este o poveste despre prietenie, conlucrare, fericire și nefericire. Este povestea unui crab visător și dorința lui de înavuțire. Este povestea drumului său spre îndeplinirea visului și despre pierderea și recâștigarea prietenilor. Norișorul Roz e povestea unei familii de…

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

Ştii cum te simţi atunci când eşti pe fugă, te strădui tare să nu-ţi uiţi acasă mai mult de trei lucruri, pentru ca n-ai timp să tot urci din maşină după ele, iar copilul bâzâie întruna, de-ţi vine să-i îndeşi în gură un pumn de caramele? Ştii cum te simţi atunci când, exasperată, te apleci spre el, fără să mai ai puterea să-l asculţi de fapt şi tot ce are să-ţi spună, atât de insistent şi de urgent, e „te iubesc”? „N-am timp!” e fix despre asta: despre ţiuitul pe care ni-l lasă în minte şi-n suflet refluxul grabei. Tim e un ursuleţ prietenos de care n-au timp fix prietenii lui. Vine iarna şi perspectiva ei îngheaţă în avans bunăvoinţa iepuraşei Rica – preocupată să agonisească hrană pentru puii ei, a bursucului Ucu, şi el mânat de aceleaşi apucături de pensionar posedat de grijile aprovizionării. Nici veveriţa Riţa nu-i mai abordabilă, are de atins un target de nuci şi alune puse la păstare. Toţi prietenii inocentului Tim susţin cu ardoare că dragostea trece prin stomac, dar numai prin unul plin. Aşa că nu mai e timp de drăgălăşenii şi nici unul nu are timp să asculte ce are Tim de zis. Doar că,…

De cum am văzut cartea pe raft am vrut să o citesc. Ilustrația este atât de amuzantă și incitantă, încât este greu să te abții. Am așteptat cu greu Jocul de-a povestea de la Tutimi si Titoc, să nu stric surpriza copilului, dar eu am citit-o în avans. Apoi ne-am amuzat împreună citind-o de multe ori, toată sâmbăta. Autorul ne amuză cu povestea unui lup flămând ce primește în casa lui… un mieluț. Oare cât durează până când acesta va ajunge tocăniță? Mai multe despre conținut nu vă spun, că stric surpriza, dar vă invit să o citiți, este delicioasă. Povestea unei relații între două persoane foarte diferite, și cum ajunge dragostea și micile gesturi ce o înconjoară să schimbe lumea! Cuvintele și ilustrațiile se împletesc completându-se reciproc, lăsând impresia că în spatele cărții se află o singură persoană. O recomand cu mare drag pentru citit împreună, iar dacă și jucați un pic rolul lupului cei mici se vor prăpădi de râs. Voi ce părere aveți despre carte? Lăsați un comentariu mai jos ca să știm dacă v-a plăcut. Descriere La primirea unei vizite neașteptate din partea unui mieluț, bătrânul și flămândul lup începe să viseze la o delicioasă tocăniță…

Orice mamă vede coperta acestei cărți va dori măcar să o deschidă. Priviți aici, nu am dreptate? Ce mămică nu dorește rețeta la cinci minute de răgaz? Am văzut-o la librăria Tutimi și Titoc (Cluj-Napoca, str. Baba Novac nr.30, unde va invit să mergeți – au doar cărți pentru copii, și nu orice cărți – ci cărți minunate! ) și am luat-o acasă pentru mine!! Am ajuns acasă și fetița mea cea mare a văzut-o – Pentru cine e, mami? -Pentru mine, am răspuns repede. Atunci surpriză – a început să-mi citească. Și mi-a citit-o de două ori, ca să am mai multe minute de răgaz. Cu paginile pline de ilustrații nostime și expresive, autoarea ne transpune în poveste, reușind să ne facă parte din familia de elefanți. Cartea privește viața de zi-cu-zi a mămicilor de pretutindeni cu mult umor și relaxare. Atunci când crezi că ai un moment de respiro, hop apar și piticii. Te muți în altă cameră, țop apar și acolo. Ce facem atunci? Citim împreună această poveste și discutăm cu copiii despre cum se întâmplă lucrurile în familia noastră. Găsim soluții care funcționează în fiecare familie. Stabilim că și mami și tati au nevoie de liniște…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…

Întotdeauna am iubit poezia și versurile mă făceau să îmi doresc să citesc mai mult și mai mult. Am început să ne jucăm ”de-a rimele” când piticul meu avea 2 ani jumate. Acum la 6 ani, încă e jocul lui preferat când suntem în mașină și înainte de somn, categoric după poveștile multe pe care le citim. Așa că descoperind Poezie Cadou care ne pune mesajul în versuri, nu a putut decât să ne bucure. Ilustrațiile sunt minunat realizate de Nidhi iar calitatea cărții este foarte bună. E un cadou minunat pentru copii, părinți și bunici deopotrivă. Mai jos puteți citi Strompanica, scrisă special pentru David, un băiețel tare norocos și care iubește elefantii. Dăruind o poezie: ​arăți prețuire, dăruiești ceva unic, creați amintiri pe viată.​​ Comandă poezia de pe http://poeziecadou.weebly.com/ Vă recomandăm să citiți: Cadou de ziua ta – Paul Stewart, Chriss Riddell Balul florilor – Sigrid Laube, Silke Leffler Uite ce-a ieșit din ou – Margaret Wise Brown Te iubesc zi și noapte – Smriti Prasadam – Halls, Alison Brown

Mărturisesc că nu căutam în mod special o carte despre cai și nici nu ne plăceau în mod special caii. DAR, ”Tropote fermecate. Povești cu cai fantastici” promitea să ne ducă prin lumea întregă și să descoperim aventuri cu căluți. Și promisiunea nu a fost încălcată nici de conținut și nici de ilustrații. Cartea ne-a atras de la copertă, iar mirosul de proaspăt tipărit ne-a încântat simțurile. Am răsfoit cartea înainte de a o citi, pentru că nu știam ce poveste să alegem prima. Apoi am scos o hartă și am studiat-o pentru a ne hotarî. Grozav exercițiu! Poate vă întrebați de ce am scos harta? Ei, uite, pentru că, în cartea găsim basme și povești populare din toate colțurile lumii, despre cai cu puteri magice: “Inima-Singuratică și calul cel bătrân” (America de Nord) “Nărăvașul” (Nordul Indiei) “Iapa albă” (Țara Bascilor) “Căluțul cocoșat” (Rusia) “Petit Jean și calul alb” (Canada franceză) “Manzul Qeytas” (Iran) “Băiatul care a mers călare până pe tărâmul morților” (Albania) “Calul fermecat” (Ungaria) Răsfoiți și voi înainte de a comanda cartea pentru că merită să o aveți în bibliotecă. : ”Tropote fermecate” este o carte pe care o recomand pentru incursiunea în lumea magică a basmelor…