Citește, visează, crești!

E vis, e realitate? Sau e joacă de copii? Această carte ne spune povestea unor trei copilași simpatici, ce sunt pe plajă și se joacă … de-a pirații. Câți copii se pot identifica cu ei? O grămadă și jumătate! Totul începe cu construcția corabiei, și aici aflăm cum se numesc părțile unei corăbii care se respectă – sincer nu am știut ce reprezintă toate, dar acum știu și eu si copiii. Așa… Apoi, începe visul – încet, încet, lumea reală dispare și face loc mării pe care au plecat cei trei în explorare. Textul e minunat. Îmi place mult traducerea, fiind undeva între poezie și poveste, unele părți având rime. E tare plăcută la citit cu voce tare!! Ilustrațiile sunt fine, suave, surprinzând imaginația și visarea copiilor. Cărți ca aceasta ne dau aripi, ne poartă pe file de vis în lumea poveștilor și fac copiii să se îndrăgostească de cărți și de citit. Noi o trecem în categoria cărților delicioase și pline de imaginație. Citiți-o cu voce tare, puteți să îl și provocați pe cel mic să spună replicile căpitanului Jack deoarece sunt simple și va provoca multă încântare! E drăguț că cei trei copii sunt de vârste diferite și…

Cartea ne-a atras prin copertă și am decis că trebuie citită. Am împrumutat-o de la Biblioteca Octavian Goga din Cluj, împreună cu „Elmer și monstrul” și „Cometă în Momilandia”, despre care o să vă povestesc cât mai repede. „Kitamura este unul dintre cei mai originali şi mai rafinaţi ilustratori de cărţi pentru copii din lume.” – Sunday Times Și ce mare dreptate! Am răsfoit cartea în bibliotecă, pe holul bibliotecii și în mașină. Nu am reușit să pornim spre casă fără să o citim. A fost odată un băiat pe nume Arthur, care nu voia să se ducă la culcare, ci voia să se uite la televizor. Dar mama lui nu-l lăsa. „O să mă supăr”, a spus Arthur şi chiar s-a supărat. Foarte, foarte tare… Toată furia lui Arthur se transformă, îl transformă și transformă totul în jur. Se declanșează furtuna cu tunete și fulgere. Cartea este foarte vizuală prin text, dar mai ales prin imagini. Si nimeni, nu reușeste să îl liniștească. Arthur se trezește la final, singur pe o bucățică din Marte, întrebându-se de ce era furios. Textul are mai puțin de 200 de cuvinte, dar impactul este major și de fiecare dată când cineva se înfurie…

Ce ne-am mai distrat! Am citit cartea împreună, și Nicoleta a citit-o singură. De mai multe ori. Are câteva poezii care îi plac pe care le știe pe de rost. Mulțumim Carmen Tiderle pentru această bijuterie din bibliotecă! Poezia este pentru noi ceva plăcut. Încă nu ne-am lovit de versuri de memorat obligatoriu pe care Nico să nu le îndrăgească, așa că orice carte de poezie aduc acasă este aleasă prima la povestea de seară. Dar această carte e mai aparte. Nico a primit-o cu dedicație specială, pentru că știam că îi va face plăcere să o citească. A primit instrucțiuni clare că e o carte pentru copii școlari și nu e potrivită pentru pitici de 4 ani și jumătate, cum e frățiorul ei. Dar după fiecare poezie se distra copios și întreba – „Asta pot să i-o citesc și lui? Cred că ar înțelege, mami, te rog, lasă-mă să i-o citesc, uite ascultă și tu„… și îmi citea poezia și mie, eu fiind la volan. Ne-am prăpădit de râs până acasă așa că… Până la urmă i-a citit-o pe toată, așa pe rând, pentru că … râdea așa de cu poftă la fiecare lectură încât piticul cerea să fie…

Sunt multe cărți frumoase care au și povestea plăcută, iar aceasta este cu siguranță una una dintre ele. Ne-a plăcut atât de mult încât am citit-o de trei ori fără oprire. De ce? Întâi de toate, nouă ne plac mult cărțile frumos ilustrate. Iar aceasta este specială. Personajele prind viață pe pagini, imaginile fiind atât de expresive și urmărind povestea în cele mai mici detalii. Povestea e plină de umor fin, vorbind despre prietenie, familie și curiozitate. Mi-a plăcut mult organizarea familiei – fiecare are un rol, fiecare ajută cu ce poate. Cartea este foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare, având câteva dialoguri ce provoacă râsul celor mici. Dar are destul text pentru a putea fi citită și de cititori începători. Limbajul este potrivit pentru copii, mai puțin o expresie ce mi s-a părut cam ciudată – „Profesorul iși smulgea părul din cap”, frustrat fiind la un moment dat, expresie ce nu își are locul într-o carte pentru copii, și pe care o pun pe seama traducerii. Finalul e cât se poate de ațâțător – vă las să îl descoperiți singuri, dar noi chiar și a treia oară când am citit povestea am verificat ultima pagină, poate-poate…

Zilele trecute Vlad a ales-o de la biblioteca Comoara și am adus-o acasă. Așa am citit-o, nu o dată ci de două ori. Cartea spune o poveste plină de magie, despre magie. Ilustrații abstracte și surprinzătoare. Oarecum ciudate. Pe mine nu m-au inspirat prea tare, dar adaugă mister și farmec poveștii. Nu mi-a plăcut inițial, pentru că nu e o carte frumoasă după standardele mele, e foarte întunecată.  Dar nu lăsați prima impresie să vă înșele, cartea e foarte interesantă înauntrul ei, are pagini surpriză bine realizate. Tot nu aș alege cartea de pe raft, având atâtea cărți luminos ilustrate la îndemână, dar povestea fiind drăguță, pot să o citesc dacă copilul o cere, fără să mă deranjeze. O recomand în special pentru băieți, începând de la 5 ani. Chiar dacă nu cred în zâne, pot să creadă în magie. Descriere „In aceasta seara, spectacol de magie!“ Nici fratiorul Pete, nici micuta Mo nu cred in „trucurile“ marelui magician Abdul Kazam. Numai Leon este singurul care simte ca peste tot prin aer exista magie. Este singurul care crede. Odata ce veti deschide paginile acestei carti, veti porni in cea mai frumoasa calatorie, catre o lume care va va ului –…

Ce mă face pe mine să fiu eu, cel care sunt? este o întrebare pe care învățăm să o analizăm și adresăm, de obicei, mult mai târziu în viață. Însă unchiul Shelby, cum îi place autorului să se numească, îi provoacă pe copii să facă acest lucru. Este prima carte pentru copii scrisă de el, și e una tare drăguță. Am citit-o singură într-o seară, pentru că nu am putut să o las din mână. Acțiunea e atât de incitantă, încât te prinde și cu greu mai scapi. Un leu tânăr, fără nume, foarte curios, a vrut să afle ce e acela un vânător. Când a aflat, a fost oarecum dezamăgit că nu s-a putut înțelege cu el, l-a mâncat, i-a luat pușca și apoi, în decurs de câțiva ani, a învățat să tragă. Apoi ajunge în lumea oamenilor, primește un nume, și, încet-încet, se domesticește. La final e puțin confuz dacă e leu sau om, dacă e fericit sau nu… Povestea protagonistului, un leu iubitor de bezele, este spusă cu mult umor delicios pentru mici și mari deopotrivă. Învățăm despre curiozitate, perseverență și hotărâre, compromisuri, dorințe, relații dintre oameni, toate acestea fiind cuprinse în cuvinte simple, glume plăcute, dialog…

Prima carte pentru copii scrisă de Eckhart Tolle și Robert S. Friedman, oameni serioși ce scriu, de obicei, cărți pentru adulți. Oare despre ce se vorbește în carte? Are așa un titlu de apetisant … Apoi am văzut și mențiunea din josul coperții O aventură a cunoașterii prin intermediul puterii Prezentului care m-a convins că e necesară la noi în bibliotecă. Dar cumva nu a fost dorită de fetița mea, pentru care o cumpărasem cu atâta convingere, și a rămas o vreme pe raft fără a fi deschisă. Dar i-a sosit timpul zilele acestea, fiind vacanță și petrecând mai mult timp în … prezent. Cartea ne poartă în lumea unui băiat pe nume Milton, ce duce o viață cât de poate de normală, fiind școlar, cu drag de școală și de doamnă învățătoare, căruia îi place să se joace, să mănânce înghețată, ce mai – un copil cu care se pot identifica foarte mulți copii. Fiind desenat foarte expresiv și cu părul buclat în vânt și fetele îl vor plăcea. Într-o zi, Milton este agresat de un copil bătăuș (nu-mi plac etichetele dar nu există cuvântul bullie în limba română) la școală. Incidentul este oprit de doamna învățătoare, dar agresorul…

Acum câțiva ani am regăsit cu bucurie poveștirile lui Octav Pancu-Iași, în Țaraundevinerierajoi, de la editura ASCR. Am fost încântată să recitesc copiilor mei povești pe care le auzisem când eram eu mică. Dar m-am abținut în a scrie o recenzie deoarece cartea nu se mai găsește… Dar, veste bună! A mai apărut o carte de același autor, cu povești încântătoare și despre ea am să va spun azi. Această ediție, Făt-Frumos când era mic, cuprinde o colecție de 51 de povești, dintre care peste 20 nu sunt cuprinse în Țaraundevinerierajoi. Octav Pancu-Iași a scris cărți pentru copii în anii 1950-1960, și a reușit să țină scrierile sale departe de influențele politice ale vremii. E drăguț că poveștile sunt scrise pentru copiii lui, majortatea cu morală subtil ascunsă printre cuvinte simple. Prima poveste din această antologie poartă o dedicație încântătoare „pentru frații Alexandru și Bogdan, dar și pentru alți frați și surori”. Poveștile sunt scrise într-un limbaj accesibil copiilor. Cuvintele curg pe pagini, e atât de plăcut să le citești cu voce tare încât e greu să te oprești. Dialogurile între copii surprind exact realitatea, având un umor deloc exagerat și foarte credibil. Temele abordate sunt situații banale din viața…

Furia e o temă care e abordată în mai multe cărți pentru copii, lucru care mă bucură, deoarece furia e o emoție atât de prezentă în viețile micuților încât au nevoie de ajutorul nostru pentru a le-o gestiona, inițial, apoi pentru a le explica ce se întâmplă cu ei. În nici un caz nu ajută să îi pedepsim sau să îi certăm pentru că sunt furioși. Această carte, în mod special, ne-a plăcut tare mult. Poate fi folosită și ca și carte terapeutică, dar și ca și lectură acasă pentru a le arăta copiilor noștri că știm și noi ce e furia. Autorul îl ia pe copil cu el încă de pe prima pagină – Ești și tu uneori furios? Oare ce copil ar spune nu… Și așa copilul pornește împreună cu protagonistul poveștii fără a se simți acuzat sau arătat cu degetul. În poveste aflăm motivele cele mai dese pentru care se înfurie copiii, și ce își doresc copiii să facă în astfel de momente. Dar, e foarte clar că unele lucruri nu sunt potrivite sau corecte. Și atunci primim câteva sugestii de ajutor în astfel de situații. Aici puteți elabora cu prichindeii voștri pentru a găsi care sunt…

Ce carți minunate a publicat editura PandoraM. Nouă ne plac mult aproape toate, dar le voi lua pe rând, deoarece au teme atât de variate și sunt atât de plăcute. Minunata pălărie a lui Millie ne încurajează să visăm. Millie e o fetiță care, ca multe altele, își dorește o pălărie frumoasă. Din fericire, întâlnește un adult care îi oferă exact ceea ce are nevoie. Apoi Millie împarte bucuria ei cu cei din jur. O poveste cu și despre imaginație, despre marea putere pe care o are un zâmbet și despre o cum ceea ce simțim înfluențează cum suntem văzuți de către cei din jur. Ilustrațiile sunt ample, dar nu sunt cele mai simpatice sau drăguțe, dar ajută povestea să se desfășoare urmărind plimbarea lui Millie prin oraș. Prezentare Lui Millie ii plac palariile din vitrina magazinului, insa nu are bani sa-si cumpere una. Vanzatorul are o solutie pentru ea: nu trebuie decat sa si-o imagineze… „O minunata poveste de viata!“ – The Bookseller „O carte superba, care incita imaginatia.“ – Independent on Sunday Produs publicat in 2015 de Pandora M Autor și ilustrator: Satoshi Kitamura Colectia Panda Traducator: Luminita Gavrila Numar pagini: 32 ISBN: 978-973-1989-87-7   Comandă cartea aici…