Bufnița care se temea de întuneric
Ce mi-a plăcut
- ideea ca, a stii e diferita de a simti
Ce nu mi-a plăcut
- pozele sunt putin neclare
„Bufnița care se temea de întuneric” este o poveste minunată care a trezit dorința de lectura a băiețelului meu, Rareș de 8 anisori.
M-a atras și pe mine titlul, deoarece și eu am o anumită teamă înrădăcinată de întuneric… știți voi acele lucruri care se petrec acolo, grrrrr.
După ce am citit împreună cartea, Rareș a citit singur, în câteva zile o altă carte, de același autor, destul de măricică, vreo 90 de pagini. Oauuu, am rămas fără cuvinte!
Buf este un puiuț de bufniță de hambar care surpriză, se teme de întuneric. Puiul era durduliu și pufos și îi plăcea tareeeeee mult să mănânce. Nu voia deloc să fie pasăre de noapte. Așa că, mama lui îl sfătuiește să zboare în împrejurimi și să afle câte ceva despre întunericul ăla așa de înfricoșător.
Și așa află că întunericul este nemaipomenit, blând, distractiv, necesar, fascinant, minunat, frumos.
A fost o călătorie extraordinară pe parcursul căreia și eu și Rareș am descoperit o altă față a întunericului.
Mi-a plăcut felul în care e scrisă, presărată cu umor ușor de înțeles și de copii, mi-au plăcut desenele, și, mai ales că ne-a învațat următorul lucru: dacă crezi ceva, nu înseamnă neapărat că e și adevărat. Mai întâi informează-te, și apoi vezi ce simți!
Fragment din cartea pentru copii „Bufnița care se temea de întuneric” de Jill Tomlinson
„- Eu nu vreau să dorm, zise Buf. Eu vreau sa fiu pasăre de zi.
– Ei bine, eu sunt pasăre de noapte, îi zise mama. Iar dacă eu și tati nu dormim azi, diseară n-o să mai ai ce sa mănânci.
Asta nu i-ar fi convenit deloc lui Buf, așa ca se înfoie cât putea el de mult și se aseză într-o poziție comodă, încercând să adoarmă.
Și chiar dormi până pe la prânz, apoi se trezi plin de energie – sau poate de șoarece – și nu mai reuși cu nici un chip să adoarmă la loc.
Începu să țopaie încolo și încoace pe ramura din fața scorburii în care bieții săi părinți încercau să se odihnească. Exersă statul într-un picior, apoi decolarea și aterizarea și alte lucruri pe care un pui de bufniță trebuie să învețe să le facă. Apoi se gândi că ar fi o idee bună să-și încerce vocea. Ar fi vrut să facă un zgomot puternic, așa cum făceau bufnițele mari.
– Hiii… scrâșni el. Hiii…
Făcea ca o pisică pe care ai călcat-o din greșeală pe coadă. Dar Buf era foarte încântat de rezultat.
Însă nu și doamna Hambar. Deschise pe jumătate un ochi tulbure.
Buf, dragule, zise ea. Nu vrei să te duci pe jos și să mai afli câte ceva despre întuneric?”
An apariție: 2016
Autor: Jill Tomlinson
Categoria: Literatura Universala
Colecție: Nemi
Ediție: Necartonata
Editura: NEMIRA
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 104
Vârsta: 7-10 ani
Vârsta: +10 ani
No Comments