Citește, visează, crești!

Avem cartea în bibliotecă de ceva vreme. Mi-au plăcut toate cărțile din această colecție și eram nerăbdătoare să o  citim. Cand am reluat obiceiul de trezire cu poveste de la începutul lunii septembrie, să ne pregatim pentru școală, am luat-o cu mari speranțe. E o carte frumoasă cu un titlu incitant – serios, mami? Cum poate un motan să învețe o pescărușă să zboare? Și am pornit să aflăm. Motanul Zorbas locuiește în Hamburg și rămâne singur acasă pentru o vreme. Într-o zi la el pe balcon a aterizat o pescărușă bolnavă, ce abia scăpase dintr-o pată de petrol din Marea Nordului. Deși se sperie la început, se apropie de ea și își dorește mult să o ajute. Pescărușa îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Zorbas pleacă în căutare de ajutor dar ea simte că se stinge și atunci depune un ou acolo, pe balcon, lăsându-l în grija unui motan. Povestea ne poartă într-o aventură în care Zorbas face tot ce îi stă în putință pentru a-și ține promisiunea față de pescărușă – clocește oul, ferește puiul de pericole,…

Ne plac mult poveștile cu girafe. Vedeți și Trambulina bat-o vina. Ni se par animale inteligente, simpatice și comice iar când am descoperit încă o girafă pasionată de spațiu în povestea „O girafă în spațiu” de pe poveștilecristinei.ro, am fost super încântați. Am citit-o pe nerăsuflate de mai multe ori, iar când am aflat că o să o avem și în format fizic, am fost și mai încântați. Yuhuu!! Vă invit să citiți povestea online, dacă nu ați facut-o încă, sau să o ascultați citită de Teo. Până atunci, să vă prezint cartea aceasta minuntată care ne-a surprins de la ilustrațiile de pe copertă. Între minuntatele coperți se ascund 8 povești care atrag prin ilustrații și texte scrise spre a atrage la lectură. Crabul fericit – este povestea pe care trebuie să o citiți copiilor care „își doresc și luna de pe cer” și cred că dacă o să reușească să o aibă, o să fie cei mai fericiți din lume. Este o poveste despre prietenie, conlucrare, fericire și nefericire. Este povestea unui crab visător și dorința lui de înavuțire. Este povestea drumului său spre îndeplinirea visului și despre pierderea și recâștigarea prietenilor. Norișorul Roz e povestea unei familii de…

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

Ştii cum te simţi atunci când eşti pe fugă, te strădui tare să nu-ţi uiţi acasă mai mult de trei lucruri, pentru ca n-ai timp să tot urci din maşină după ele, iar copilul bâzâie întruna, de-ţi vine să-i îndeşi în gură un pumn de caramele? Ştii cum te simţi atunci când, exasperată, te apleci spre el, fără să mai ai puterea să-l asculţi de fapt şi tot ce are să-ţi spună, atât de insistent şi de urgent, e „te iubesc”? „N-am timp!” e fix despre asta: despre ţiuitul pe care ni-l lasă în minte şi-n suflet refluxul grabei. Tim e un ursuleţ prietenos de care n-au timp fix prietenii lui. Vine iarna şi perspectiva ei îngheaţă în avans bunăvoinţa iepuraşei Rica – preocupată să agonisească hrană pentru puii ei, a bursucului Ucu, şi el mânat de aceleaşi apucături de pensionar posedat de grijile aprovizionării. Nici veveriţa Riţa nu-i mai abordabilă, are de atins un target de nuci şi alune puse la păstare. Toţi prietenii inocentului Tim susţin cu ardoare că dragostea trece prin stomac, dar numai prin unul plin. Aşa că nu mai e timp de drăgălăşenii şi nici unul nu are timp să asculte ce are Tim de zis. Doar că,…

De cum am văzut cartea pe raft am vrut să o citesc. Ilustrația este atât de amuzantă și incitantă, încât este greu să te abții. Am așteptat cu greu Jocul de-a povestea de la Tutimi si Titoc, să nu stric surpriza copilului, dar eu am citit-o în avans. Apoi ne-am amuzat împreună citind-o de multe ori, toată sâmbăta. Autorul ne amuză cu povestea unui lup flămând ce primește în casa lui… un mieluț. Oare cât durează până când acesta va ajunge tocăniță? Mai multe despre conținut nu vă spun, că stric surpriza, dar vă invit să o citiți, este delicioasă. Povestea unei relații între două persoane foarte diferite, și cum ajunge dragostea și micile gesturi ce o înconjoară să schimbe lumea! Cuvintele și ilustrațiile se împletesc completându-se reciproc, lăsând impresia că în spatele cărții se află o singură persoană. O recomand cu mare drag pentru citit împreună, iar dacă și jucați un pic rolul lupului cei mici se vor prăpădi de râs. Voi ce părere aveți despre carte? Lăsați un comentariu mai jos ca să știm dacă v-a plăcut. Descriere La primirea unei vizite neașteptate din partea unui mieluț, bătrânul și flămândul lup începe să viseze la o delicioasă tocăniță…

Orice mamă vede coperta acestei cărți va dori măcar să o deschidă. Priviți aici, nu am dreptate? Ce mămică nu dorește rețeta la cinci minute de răgaz? Am văzut-o la librăria Tutimi și Titoc (Cluj-Napoca, str. Baba Novac nr.30, unde va invit să mergeți – au doar cărți pentru copii, și nu orice cărți – ci cărți minunate! ) și am luat-o acasă pentru mine!! Am ajuns acasă și fetița mea cea mare a văzut-o – Pentru cine e, mami? -Pentru mine, am răspuns repede. Atunci surpriză – a început să-mi citească. Și mi-a citit-o de două ori, ca să am mai multe minute de răgaz. Cu paginile pline de ilustrații nostime și expresive, autoarea ne transpune în poveste, reușind să ne facă parte din familia de elefanți. Cartea privește viața de zi-cu-zi a mămicilor de pretutindeni cu mult umor și relaxare. Atunci când crezi că ai un moment de respiro, hop apar și piticii. Te muți în altă cameră, țop apar și acolo. Ce facem atunci? Citim împreună această poveste și discutăm cu copiii despre cum se întâmplă lucrurile în familia noastră. Găsim soluții care funcționează în fiecare familie. Stabilim că și mami și tati au nevoie de liniște…

Am așteptat mult pachetul de la Cartea copiilor. Ne plac mult cărțile lor și auzisem lucruri bune și despre aceasta. Am ezitat să o cumpăr deoarece nu îmi plac cărțile cu teme religioase deoarece, majoritatea, au un ton moralizator pe care nu doresc să îl transmit copiilor. Cartea e frumoasă și îngrijită, o calitate cu care ne-am obișnuit de la Cartea copiilor. Povestea m-a surprins în mod plăcut. La regele Solomon vin doi frați care se ceartă pentru moștenirea lor. Ca să îi ajute să găsească o soluție, regele le spune o poveste despre doi frați care împart o bucată de pământ – o lucrează împreună și apoi împart recolta. Grija pentru celălalt al fiecărui frate este înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte mult că povestea se oprește și nu ține o predică cititorilor. Avem încredere că ei înțeleg și procesează mesajul în ritmul lor. Nu este nimic ce sa nu îmi placă. O recomand cu drag ca o carte pentru a transmite principii morale sanatoase fără predici. Copiilor mei le-a plăcut cum se ajutau frații din poveste, pe ascuns, pentru a nu se deranja unul pe celălalt.   Prezentare O poveste din Ierusalim Odată, demult, peste orașul Ierusalim domnea înțeleptul rege…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…

Mărturisesc că nu căutam în mod special o carte despre cai și nici nu ne plăceau în mod special caii. DAR, ”Tropote fermecate. Povești cu cai fantastici” promitea să ne ducă prin lumea întregă și să descoperim aventuri cu căluți. Și promisiunea nu a fost încălcată nici de conținut și nici de ilustrații. Cartea ne-a atras de la copertă, iar mirosul de proaspăt tipărit ne-a încântat simțurile. Am răsfoit cartea înainte de a o citi, pentru că nu știam ce poveste să alegem prima. Apoi am scos o hartă și am studiat-o pentru a ne hotarî. Grozav exercițiu! Poate vă întrebați de ce am scos harta? Ei, uite, pentru că, în cartea găsim basme și povești populare din toate colțurile lumii, despre cai cu puteri magice: “Inima-Singuratică și calul cel bătrân” (America de Nord) “Nărăvașul” (Nordul Indiei) “Iapa albă” (Țara Bascilor) “Căluțul cocoșat” (Rusia) “Petit Jean și calul alb” (Canada franceză) “Manzul Qeytas” (Iran) “Băiatul care a mers călare până pe tărâmul morților” (Albania) “Calul fermecat” (Ungaria) Răsfoiți și voi înainte de a comanda cartea pentru că merită să o aveți în bibliotecă. : ”Tropote fermecate” este o carte pe care o recomand pentru incursiunea în lumea magică a basmelor…

Știți cărțile acelea care îți vine să le strângi în brațe? Să le ții mereu aproape? Pe care îți e greu să le împrumuți și celor mai buni prieteni – care știu să se poarte bine cu cărțile? Iată că am ajuns la una din aceste cărți. Editată cu grijă și drag de Cartemma și oferite copiilor din România. Mulțumim, Cartemma! Patru prieteni – Ariciul, Iepurele, Șoarecele și Vulpoiul, iubesc poveștile și le place mult să citească. Citesc mereu și mereu singura carte pe care o au. La un moment dat se întreabă cum ar fi dacă ar avea și altă carte… Apoi își dau cu presupusul despre cum și de unde apar cărțile. Pornind în căutarea unei cărți, descoperă o casă ce avea pe pereți rafturi întregi de cărți. Încep să citească și citesc, citesc, până când apare stăpânul acasă. Acesta era un urs foarte grijuliu cu cărțile sale, care se supără când vede ce s-a întâmplat la el acasă. Ce se întâmplă mai departe vă las să descoperiți voi, pentru că povestea e încântătoare. Am citit cartea pe nerăsuflate când a sosit coletul și am rămas fără cuvinte. Era … povestea mea și a Comorii mele. Eram atât…