Citește, visează, crești!

Demult, în copilaria mea am cumpărat un almanah pentru copii. Am citit pe nerăsuflate povestirile, am rezolvat toate exercițiile logice, m-am amuzat de glumele găsite acolo. Asta se întâmpla în anii 80. De atunci, caut ceva asemănător fie pentru mine (copilul din mine încă mai trăiește), fie pentru băieții mei. Revistele și almanahurile pentru copii au apărut și dispărut, unele au rezistat doar câteva numere dar niciuna nu a reușit să-mi trezească interesul. Dar iată că o echipa talentată de tineri scriitori și artiști desenatori își demonstrează valoarea în revista pentru copii FABULAFIA. De la banda desenată, realizată de cei mai talentați artiști ai noștri, la poezie, de obicei amuzantă, sau de la povești cu vrăjitoare și spiriduși, la povești încrucișate, adică scrise și de copii. Mai găsim știința ludică, interviuri, reportaje, concursuri, scurte și amuzante lecții în engleza sau franceza și rubrici interactive. Ce mai, un tumult de bun gust, culoare, liric, joc puse la un loc în revista Fabulafia. Daca este bună sau nu, ar trebui să-l las pe băiatul meu, Petru, de 9 ani să spună. De fapt, nu a mai lăsat revista din mână până nu a terminat tot de citit. Am făcut aici și acum…

Ce ne-am mai distrat! Am citit cartea împreună, și Nicoleta a citit-o singură. De mai multe ori. Are câteva poezii care îi plac pe care le știe pe de rost. Mulțumim Carmen Tiderle pentru această bijuterie din bibliotecă! Poezia este pentru noi ceva plăcut. Încă nu ne-am lovit de versuri de memorat obligatoriu pe care Nico să nu le îndrăgească, așa că orice carte de poezie aduc acasă este aleasă prima la povestea de seară. Dar această carte e mai aparte. Nico a primit-o cu dedicație specială, pentru că știam că îi va face plăcere să o citească. A primit instrucțiuni clare că e o carte pentru copii școlari și nu e potrivită pentru pitici de 4 ani și jumătate, cum e frățiorul ei. Dar după fiecare poezie se distra copios și întreba – „Asta pot să i-o citesc și lui? Cred că ar înțelege, mami, te rog, lasă-mă să i-o citesc, uite ascultă și tu„… și îmi citea poezia și mie, eu fiind la volan. Ne-am prăpădit de râs până acasă așa că… Până la urmă i-a citit-o pe toată, așa pe rând, pentru că … râdea așa de cu poftă la fiecare lectură încât piticul cerea să fie…

Sunt multe cărți frumoase care au și povestea plăcută, iar aceasta este cu siguranță una una dintre ele. Ne-a plăcut atât de mult încât am citit-o de trei ori fără oprire. De ce? Întâi de toate, nouă ne plac mult cărțile frumos ilustrate. Iar aceasta este specială. Personajele prind viață pe pagini, imaginile fiind atât de expresive și urmărind povestea în cele mai mici detalii. Povestea e plină de umor fin, vorbind despre prietenie, familie și curiozitate. Mi-a plăcut mult organizarea familiei – fiecare are un rol, fiecare ajută cu ce poate. Cartea este foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare, având câteva dialoguri ce provoacă râsul celor mici. Dar are destul text pentru a putea fi citită și de cititori începători. Limbajul este potrivit pentru copii, mai puțin o expresie ce mi s-a părut cam ciudată – „Profesorul iși smulgea părul din cap”, frustrat fiind la un moment dat, expresie ce nu își are locul într-o carte pentru copii, și pe care o pun pe seama traducerii. Finalul e cât se poate de ațâțător – vă las să îl descoperiți singuri, dar noi chiar și a treia oară când am citit povestea am verificat ultima pagină, poate-poate…

Ce mă face pe mine să fiu eu, cel care sunt? este o întrebare pe care învățăm să o analizăm și adresăm, de obicei, mult mai târziu în viață. Însă unchiul Shelby, cum îi place autorului să se numească, îi provoacă pe copii să facă acest lucru. Este prima carte pentru copii scrisă de el, și e una tare drăguță. Am citit-o singură într-o seară, pentru că nu am putut să o las din mână. Acțiunea e atât de incitantă, încât te prinde și cu greu mai scapi. Un leu tânăr, fără nume, foarte curios, a vrut să afle ce e acela un vânător. Când a aflat, a fost oarecum dezamăgit că nu s-a putut înțelege cu el, l-a mâncat, i-a luat pușca și apoi, în decurs de câțiva ani, a învățat să tragă. Apoi ajunge în lumea oamenilor, primește un nume, și, încet-încet, se domesticește. La final e puțin confuz dacă e leu sau om, dacă e fericit sau nu… Povestea protagonistului, un leu iubitor de bezele, este spusă cu mult umor delicios pentru mici și mari deopotrivă. Învățăm despre curiozitate, perseverență și hotărâre, compromisuri, dorințe, relații dintre oameni, toate acestea fiind cuprinse în cuvinte simple, glume plăcute, dialog…

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant? Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă. Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor. Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar…

Multă vreme nu am cumpărat această carte din cauza ilustrației de pe copertă. Ce poate să iasă dintr-un ou încondeiat? Dar când am văzut-o într-o librărie am luat-o să o răsfoiesc. Și am avut așa o surpriză de plăcută! Mulțumim editurii Cartea Copiilor, pentru că publică așa cărți minunate! Protagonistul este un iepuraș, dar care nu are legătură cu cel ce aduce cadouri (ceea ce mie mi-a plăcut foarte tare). Nu, acesta e un iepuraș obișnuit care, singur fiind, s-a bucurat mult de găsirea unui ou din care se auzea ceva mișcându-se. Cartea nu are printre personaje un ou încondeiat, cum se pare la prima vedere, ci un ou adevărat, mai exact unul din care va ieși un pui. Iepurașul încearcă să interacționeze cu oul, urmând ca apoi puiul din ou să facă același lucru… Povestea este frumos închegată și vorbește despre curiozitate, descoperirea lumii înconjurătoare, grijă, dorința de a avea un prieten, prietenie, primăvară.  Finalul e minunat, ca de altfel toată povestea. Ilustrațiile nu îmi plac în mod deosebit, mai ales cele de pe fundal. Personajele prind viață dar fundalul mereu diferit este încărcat și un pic agasant. Cu toate acestea, povestea e extraordinară, și v-o recomand cu drag,…

Prima carte pentru copii scrisă de Eckhart Tolle și Robert S. Friedman, oameni serioși ce scriu, de obicei, cărți pentru adulți. Oare despre ce se vorbește în carte? Are așa un titlu de apetisant … Apoi am văzut și mențiunea din josul coperții O aventură a cunoașterii prin intermediul puterii Prezentului care m-a convins că e necesară la noi în bibliotecă. Dar cumva nu a fost dorită de fetița mea, pentru care o cumpărasem cu atâta convingere, și a rămas o vreme pe raft fără a fi deschisă. Dar i-a sosit timpul zilele acestea, fiind vacanță și petrecând mai mult timp în … prezent. Cartea ne poartă în lumea unui băiat pe nume Milton, ce duce o viață cât de poate de normală, fiind școlar, cu drag de școală și de doamnă învățătoare, căruia îi place să se joace, să mănânce înghețată, ce mai – un copil cu care se pot identifica foarte mulți copii. Fiind desenat foarte expresiv și cu părul buclat în vânt și fetele îl vor plăcea. Într-o zi, Milton este agresat de un copil bătăuș (nu-mi plac etichetele dar nu există cuvântul bullie în limba română) la școală. Incidentul este oprit de doamna învățătoare, dar agresorul…

Am citit cu plăcere împreună cu băiețelul meu Aventura gărgăriței Suzette și am ramas cu o amintire drăguță despre dragostea dintre gărgărița Suzzete și mama ei. Am împrumutat cartea Cadoul Gărgăriței Suzette de la bibilotecă, pentru că nu mai aveam răbdare să o comandăm. Am citit-o în bibliotecă împreună cu băiețelul meu și am hotărât împreună că merită recitită. Bineînțeles că am recitit-o seara înainte de culcare. Ieri, fiind Ziua Internațională a Cărții, Grădina Botanică din Cluj Napoca a avut un eveniment „Ai o carte la tine, intri gratuit la Grădina Botanică” care ne-a bucurat tare mult. Așa că am luat Cadoul Gărgăriței Suzette și ne-am îndreptat să citim împreună cu florile, buburuzele și toate gâzele această carte minunată. Suzzete este o gărgăriță drăgălașă, care are acum 4 ani și jumătate și este deja la școală. Iar, împreună cu colegii săi este în căutarea cadoului perfect pentru mămica lor.  Băncile nu sunt reci și impersonale, ci fiecare gâză învață în propria lui floare. Cum să nu fii înduioșat de drăgălășenia acestei școli, și cum să nu îți dorești ca la 5 ani să mergi la școală? Fiecare copil lucrează cu avânt să creeze cadoul perfect pentru mamica lui. Suzzete, care…

Demult nu am mai citit o carte care sa ma topeasca la prima lectura. Imi place cum scrie Cornelia Funke si ador cartile ei pline de imaginatie, dar tot am fost surprinsa de cat de mult m-a incantat aceasta. O poveste minunanta pentru toti copiii ce iubesc dragonii. Potrivita pentru citit impreuna, potrivita si pentru a fi lecturata de copiii care invata sa citeasca. Cu muulta actiune, cu intriga bine conturata si personaje pe care le indragesti imediat. Cartea a fost indragita de copii, ce nu m-au lasat sa fac pauze in timpul lecturii. Hai, mami, citeste mai departe!, spuneau amandoi. Asa ca am citit-o pe toata dintr-o rasuflare. Ilustratiile sunt bine realizate, in stransa legatura cu textul, mari si de o naturalete aparte. Nu apar detalii inutile, dar nici nu sunt saracacioase. Adorabile! Textul usor de citit, dialogurile fiind construite parca sa te provoace la a juca teatru pentru cei ce te asculta. Sunt 4 voci, daca o numaram si pe cea a povestitorului, si limbajul este incantator. Ne-am distrat de minune cu totii. Carte de 5*, o recomand cu drag copiilor intre 4 si 10 ani. Prezentare Cine n-a visat vreodată că imaginile din cărţi ar putea să…

Acum câțiva ani am regăsit cu bucurie poveștirile lui Octav Pancu-Iași, în Țaraundevinerierajoi, de la editura ASCR. Am fost încântată să recitesc copiilor mei povești pe care le auzisem când eram eu mică. Dar m-am abținut în a scrie o recenzie deoarece cartea nu se mai găsește… Dar, veste bună! A mai apărut o carte de același autor, cu povești încântătoare și despre ea am să va spun azi. Această ediție, Făt-Frumos când era mic, cuprinde o colecție de 51 de povești, dintre care peste 20 nu sunt cuprinse în Țaraundevinerierajoi. Octav Pancu-Iași a scris cărți pentru copii în anii 1950-1960, și a reușit să țină scrierile sale departe de influențele politice ale vremii. E drăguț că poveștile sunt scrise pentru copiii lui, majortatea cu morală subtil ascunsă printre cuvinte simple. Prima poveste din această antologie poartă o dedicație încântătoare „pentru frații Alexandru și Bogdan, dar și pentru alți frați și surori”. Poveștile sunt scrise într-un limbaj accesibil copiilor. Cuvintele curg pe pagini, e atât de plăcut să le citești cu voce tare încât e greu să te oprești. Dialogurile între copii surprind exact realitatea, având un umor deloc exagerat și foarte credibil. Temele abordate sunt situații banale din viața…