Citește, visează, crești!

Știți cărțile acelea care îți vine să le strângi în brațe? Să le ții mereu aproape? Pe care îți e greu să le împrumuți și celor mai buni prieteni – care știu să se poarte bine cu cărțile? Iată că am ajuns la una din aceste cărți. Editată cu grijă și drag de Cartemma și oferite copiilor din România. Mulțumim, Cartemma! Patru prieteni – Ariciul, Iepurele, Șoarecele și Vulpoiul, iubesc poveștile și le place mult să citească. Citesc mereu și mereu singura carte pe care o au. La un moment dat se întreabă cum ar fi dacă ar avea și altă carte… Apoi își dau cu presupusul despre cum și de unde apar cărțile. Pornind în căutarea unei cărți, descoperă o casă ce avea pe pereți rafturi întregi de cărți. Încep să citească și citesc, citesc, până când apare stăpânul acasă. Acesta era un urs foarte grijuliu cu cărțile sale, care se supără când vede ce s-a întâmplat la el acasă. Ce se întâmplă mai departe vă las să descoperiți voi, pentru că povestea e încântătoare. Am citit cartea pe nerăsuflate când a sosit coletul și am rămas fără cuvinte. Era … povestea mea și a Comorii mele. Eram atât…

Din cine stie ce motive pe care nu sunt in stare sa le investighez, poneii par sa aiba un lipici grozav la copii. La fete, cel putin. Asa ca, dupa „Poneiul meu din stele”, mi s-a parut cumva firesc sa completez ‘herghelia’ cu „Fina, poneiul norilor”. Pe langa o noua aventura intr-o lume fantastica, plina de sensibilitate si de lumina, am primit si-o poveste despre acomodarea la gradinita. Vă recomandăm să citiți: Poneiul meu din stele – Harriet Grundmann Elefantastic in Africa! – Michael Engler, Joelle Tourlonias Dorinţa iepuraşului – Paul Stewart, Chriss Riddell Te iubesc zi și noapte – Smriti Prasadam – Halls, Alison Brown

Aveți un copil căruia îi e frică de tot felul de arătănii ce se ascund sub pat? E mare șansa să îi placă această carte și să îl ajute să lupte cu frica. Așa cum ne-am obișnuit, Cartea Copiilor aduce cărți minunate pe rafturile noastre. Și aceasta este una frumoasă, amuzantă și plină de culoare. Protagonistul are un crocodil sub pat … da, mare problemă, mai ales când vrei să mergi la culcare. Problema lui imaginară are nevoie de o soluție, mai ales că părinții nu pot să vadă crocodilul și nu-i sar în ajutor. Soluția găsită este plină de umor și imaginație, chiar dacă amestecând realul cu imaginarul s-ar putea să fie mai greu de acceptat pentru un copil mai mare. Dar fiți pe pace, cei mici de 4-7 ani, vor savura acțiunea fără a pune la îndoială seriozitatea protagonistului. Mi-au plăcut tare mult ilustrațiile ce umplu paginile. Textul suficient pentru a lăsa acțiunea să curgă repede spre aflarea soluției place copiilor de 4-7 ani. Cartea este foarte frumoasă, având aceeași calitate de excepție cu care ne-am obișnuit. Povestea prinde bine la copii de 4-7 ani. Pentru cei mai mari deja amestecul de real și imaginar este evident și…

Iarna e incă aici. Anotimpul magic care place atât de mult copiilor, în ciuda vremii urâte, a frigului și viscolului. Îmi place să citim și cărți ce povestesc despre vremea de afară în fiecare anotimp, așa că am căutat cărți despre iarnă. Așa am ajuns la aceasta. Mănușa. Povestea este încântătoare. Mi-a plăcut mult introducerea făcută de autor poveștii, și grija lui pentru a găsi povestea potrivită, pentru a păstra acuratețea culturală. Să nu o evitați. Citiți-o împreună cu copiii, le va plăcea să afle povestea din spatele poveștii, să învețe că și autorii muncesc pentru a scrie o poveste frumoasă. Protagonistul este un băiețel ce își dorește mănuși albe ca zăpada, dar bunica lui îi spune că nu sunt practice. Insistând, primește ceea ce dorește. Și ce să vezi – bunica avea dreptate, manușa chiar s-a pierdut. Aici noi am vorbit de răsfăț și cum e bine să ascultăm argumentele pentru care adulții ne refuza unele lucruri… Apoi începe aventura mănușii în zăpadă. Amuzant, încet, încet, în mănușă își fac loc animăluțele din pădure. E drăguț cum căldurica le aduce la un loc pe toate – nimeni nu se ceartă, se acceptă unul pe celălalt pentru că mereu cel…

Cresc un copil care este mare fan al trambulinei. Iubește mșcarea, rimele și poveștile. Dacă s-ar putea, ar povesti și ar sări zi si noapte. Așa că, o poveste despre o trambulină i s-a părut atractivă și și-a dorit mult să o citim. Mulțumim editurii Cutiuța cu povești pentru această carte și abia așteptăm să citim mai multe cărți minunate de la voi. Ne-a plăcut calitatea ediției și ne-au amuzat ilustrațiile minunate. ”O girafă balerină care sare-n trambulină, Și o bufniță ciudoasă îi cam joacă ei o farsă! Tina, brusc, a dispărut. Spune tu, ce-i de făcut? Dar uite, uite-o că apare! Se zărește mică-n zare Pe-un meteorit călare! Căci, ce-i oare mai special Decât surfingul stelar? Ai văzut așa ceva? Nici eu, dar girafa da!” ”Trambulina, bat-o vina” prezintă în rime aventura girafei balerine, Tina, în urma unei sărituri excepționale pe o trambulină. Tina este o girafă foarte amuzantă și cu expresii faciale demne de un comic profesionist. Sentimentele prin care trece in timpul săriturilor sunt perfect ilustrate. Este ”încurajată” să sară mai sus, stârnindu-i curiozitatea, o bufniță ghidușă. Și reuși să o facă pe Tina să sară până unde credeți? Până pe Lună. Dacă vă întrebați ce sunt…

Am început anul cu un proiect de familie. Deoarece trezitul de dimineață era cam greu pentru piticul meu de 5 ani și jumătate, am început să îi trezesc mai devreme! Pe amândoi. Dar nu oricum, ci citindu-le pentru 15-20 de minute dimineața, înainte de ora 7 cand ar trebui să fie în picioare. Și de două săptămâni am reușit să facem asta zi de zi, fără nicio lacrimă! Niciun mârâit. Mă simt extraordinar. Dar să revenim la cărți. Am ales pentru acest experiment o carte ce poate fi apreciată de amândoi copiii, Pinguinii domnului Popper, despre care auzisem doar cuvinte de laudă. Și nu am fost dezamăgiți. Experianța a fost încântătoare. Atât pentru copii cât și pentru mine. Cartea a fost scrisă în anii ’30 și a câștigat premiul Newbery în 1939 Newbery, și a captivat generații de cititori. Pe scurt, este povestea unei familii care primește un cadou neconvențional – un pinguin. Domnul Popper, un zugrav mare iubitor de aventuri și exporatori, la care are acces doar în cărți și filme documentare, este încântat. Încet, încet familia își modifică stilul de viață și chiar locuința lor pentru a-l face pe micuțul musafir cât mai confortabil. Apoi familia se mărește…

Ca si-n Elefantastic, Anton e acelasi baiat visator, gata sa porneasca in aventuri extraordinare impreuna cu prietenii sai – elefantul de plus Timbo si Eliza, fetita din vecini. Iar de data aceasta, in „Aventura elefantastica”, ploaia de-afara si fantezia copiilor dornici de explorare fac posibila o noua calatorie imaginara. In Africa, evident! Editata de Univers Enciclopedic, cartea aceasta este ilustreaza impecabil felul in care o minte curioasa de copil foloseste ceea ce invata pentru a crea si recrea lumea din jurul lui. Interesat de magicul continent negru, cu fauna si geografia lui, lui Anton si prietenilor lui le e suficienta o… cutie de carton pentru a porni intr-o aventura demna de cei mai vajnici exploratori. Personajele sunt induiosatoare si autentice – de la copiii care traiesc din plin realitatea lumii lor imaginare, la mama care nu-i tocmai in cea mai buna zi de parenting a sa, pentru ca priveste fara zambet cum bijuteriile ei impodobesc abundent intreaga echipa de aventurieri. Veridica pana la ultima replica, povestea lui Michael Engler sustine cu umor pofta neabatuta a copiilor pentru prietenie si experiente traite impreuna: chiar deposedati de rigurozitatea mamei de comorile din pestera africana, vor porni intr-o noua calatorie pentru ca „mi-am uitat…

E o poveste de citit în mașină, seara la culcare sau chiar în parc pe bancă. Tu unde citești copilului tău? Noi am împrumutat cartea de la Biblioteca Octavian Goga din Cluj. Citim 3 – 4 cărți împrumutate pe săptămână. Săptămana aceasta au fost pe listă „Elmer și monstrul”, „Supărarea lui Arthur” și „Cometă în Momilandia”.  Vă voi povesti despre toate pentru că ne-au plăcut foarte mult. Am început să citim Elmer și monstrul încâ din holul bibliotecii și am terminat-o în mașină. Pe băiețelul meu de 5 ani, îl interesa mult ce aventuri a mai avut Elmer, elefantul multicolor. Cu o săptămană înainte citisem „Elefantul Elmer”. Elefantul Elmer este diferit față de toți ceilalți elefanți din turmă. Chiar dacă ceilalți sunt grași, slabi, tineri, bătrâni, înalți sau scunzi ei sunt toți fericiți și gri. „Elmer era diferit. Elmer era multicolor. Elmer era galben și portocaliu și roșu și roz și violet și albastru și verde și negru și alb”. – Mami, el e și maro, dar în carte nu scrie! Elmer își dorea să nu mai fie diferit, să nu mai râdă ceilalți elefanți de el. Așa că, și-a vopsit pielea multicoloră în gri, pentru a se integra în…

Mi-am făcut un obicei din a cumpăra cărți pentru a le oferi cadou copiilor de ziua lor. Așa că, fiind în cautarea unui cadou pentru un băiețel de 6 ani mi-a atras atenția o carte ce promitea din copertă, o povestire interesantă. Luna prezentă pe copertă și titlul mi-au sugerat o poveste de citit seara, la culcare. Credeam că o să genereze aceleași sentimente de siguranță și drag în momentul citind-o și răsfoind-o cu puiul în brațe.   Am hotărât să cumpăr 2 exemplare, din care unul să îl păstram pentru a-l putea răsfoi iar și iar. Mă gândeam cu drag la sentimenele de iubire date de „Ghici cât de mult te iubesc”. Abia am așteptat să vină ora de poveste. „Te iubesc când ești puternic, te iubesc când ești slab, Cu tine alături, lumea e un loc drag. Te iubesc grozav, te iubesc în gura mare Le-arăt tuturor cât te iubesc de tare.” Ce mesaj tandru de iubire necondiționată!  Ilustrațiile ne arată un iepuraș și un ursuleț ce trec prin aventuri diverse pe parcursul unei zile. Toate aventurile sunt însoțite de mesajul de iubire repetat constant și cu ușoare rime.   Deși este o carte cu un mesaj candid…

Sunt multe cărți frumoase care au și povestea plăcută, iar aceasta este cu siguranță una una dintre ele. Ne-a plăcut atât de mult încât am citit-o de trei ori fără oprire. De ce? Întâi de toate, nouă ne plac mult cărțile frumos ilustrate. Iar aceasta este specială. Personajele prind viață pe pagini, imaginile fiind atât de expresive și urmărind povestea în cele mai mici detalii. Povestea e plină de umor fin, vorbind despre prietenie, familie și curiozitate. Mi-a plăcut mult organizarea familiei – fiecare are un rol, fiecare ajută cu ce poate. Cartea este foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare, având câteva dialoguri ce provoacă râsul celor mici. Dar are destul text pentru a putea fi citită și de cititori începători. Limbajul este potrivit pentru copii, mai puțin o expresie ce mi s-a părut cam ciudată – „Profesorul iși smulgea părul din cap”, frustrat fiind la un moment dat, expresie ce nu își are locul într-o carte pentru copii, și pe care o pun pe seama traducerii. Finalul e cât se poate de ațâțător – vă las să îl descoperiți singuri, dar noi chiar și a treia oară când am citit povestea am verificat ultima pagină, poate-poate…