Citește, visează, crești!

Dacă ai vrea să fi un animal, oricare din lumea aceasta, ce ai prefera să fi? Îți las puțin timp de gândire, dar sigur nu ai spune că ai vrea să fi broască. Nu-i așa? Păi de ce? Pentru că broaștele sunt ude, alunecoase, verzi, mănâncă prea multe insecte și pentru că, dacă ai putea alege, ai alege să fi un alt animal, mai mare, mai maiestuos, mai înțelept. Poate un iepure, o pisică sau o bufniță. Așa și cu personajul nostru, mica broscuță. Își dorește să fie orice animal, doar broască nu. Dar, bineînțeles că nu poate. De ce? Simplu. Pentru că e broască. Dialogul dintre broscuța care își dorește să fie altcineva și broasca mamă este surprinzător și amuzant. Descoperim o broscuță mofturoasă și o mamă calmă și cerebrală care tratează situația cu amuzament. Fiecăruia dintre noi i-ar plăcea să trăiască în pielea altui personaj, pentru că i se pare că a fi altcineva este mai bine, mai înălțător și cu avantaje sunt mai multe. A te vedea alt personaj, alt om sau animal este un proces normal de autocunoaștere și depășire a barierelor mentale. E un proces firesc pe care vă invit să îl experimentați. Ce alt…

Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…

Am vrut să citesc o carte amuzantă cu copiii, dar să fie potrivită și pentru Vlad, care acum are 6 ani și jumătate. L-am ales pe Rostogol, fiind scris de o autoare româncă cu un umor original, fin. Desemenea, cartea e câștigătoarea secțiunii 0-7 ani din cadrul Trofeului Arthur, în 2014, deci aveam așteptări de la ea. Povestea e destul de complexă pentru categoria de vârstă propusă, dar curge plăcut și e plină de dialoguri amuzante. Două berze se străduie să livreze un purceluș care are rău de înălțime: doamna Flavia, o barză ce urmează să iasă la pensie, aceasta fiind ultima ei cursă, și ucenicul ei, bărzoiul Zdrell, care își dorise o carieră de bibliotecar, nicidecum curier de livrat bebeluși. Bebelușul zglobiu e furat de vulpoiul Socott, care dorește să îl dăruiască vulpiței Carla pentru a o impresiona cu talentele lui de vânător, apoi este preluat de trei corbi ce doresc să îl ducă la palat pentru a primi o recompensă. Suspansul creat este unul potrivit pentru copii, care așteptau cu nerăbdare următorul capitol. Vă lăsăm și pe voi în suspns – oare va reuși Rostogol să ajungă acasă? Povestea este foarte amuzantă pentru copii, având multe situații ironice…

Știți cărțile acelea care îți vine să le strângi în brațe? Să le ții mereu aproape? Pe care îți e greu să le împrumuți și celor mai buni prieteni – care știu să se poarte bine cu cărțile? Iată că am ajuns la una din aceste cărți. Editată cu grijă și drag de Cartemma și oferite copiilor din România. Mulțumim, Cartemma! Patru prieteni – Ariciul, Iepurele, Șoarecele și Vulpoiul, iubesc poveștile și le place mult să citească. Citesc mereu și mereu singura carte pe care o au. La un moment dat se întreabă cum ar fi dacă ar avea și altă carte… Apoi își dau cu presupusul despre cum și de unde apar cărțile. Pornind în căutarea unei cărți, descoperă o casă ce avea pe pereți rafturi întregi de cărți. Încep să citească și citesc, citesc, până când apare stăpânul acasă. Acesta era un urs foarte grijuliu cu cărțile sale, care se supără când vede ce s-a întâmplat la el acasă. Ce se întâmplă mai departe vă las să descoperiți voi, pentru că povestea e încântătoare. Am citit cartea pe nerăsuflate când a sosit coletul și am rămas fără cuvinte. Era … povestea mea și a Comorii mele. Eram atât…

Abia azi am primit această minunată carte pe care îmi doresc să o răsfoiesc încă din vară. Așa a fost să fie. O nouă minunăție adusă pentru copiii noștri de către cei de la Cartea copiilor – vă mulțumim pentru minunatele cărți pe care le publicați!!! Povestea unei zâne mititele ce descoperă … un ou mare și portocaliu. Ca orice copil, îl ia în grijă. Oare al cui o fi, cum a căzut și de unde, cum facem să îi fie mai bine? Ajunge la concluzia că e cu siguranță oul soarelui. Ilustrațiile sunt minunate, ample, fiecare pagină fiind pictată cu migală și inspirație. Chiar și paginile cu text au mici ilustrații schițate ușor. Poate știți deja, mie îmi plac mult cărțile în care ilustrațiile urmăresc povestea fără a îngrădi imaginația. Asta face și Elsa Beskow, textul și ilustrațiile se împletesc atât de firesc ca într-o simfonie de litere și culori. E poetic! Povestea nu v-o spun, vă provoc să o descoperiți. E una despre prietenie, dragoste pentru natură și tot ce este în jurul nostru, descoperiri, călătorii și dorul de casă asociat cu acestea, trecerea anotimurilor. Toate acestea într-o carte ușor de citit pentru copiii ce încep să citească…

Cartile scoase de editura Univers Enciclopedic imi plac, in general. Aceasta a devenit repede o preferata pentru ultima poveste inainte de culcare, desi niciunul din copiii mei nu sunt iubitori mari de caluti. Dar hai mai bine sa va spun despre ce este vorba. O fetita, pe nume Kati, iubeste poneii. Se joaca de-a poneii, picteaza ponei, mananca morcovi pentru ca si poneilor le plac morcovii. Daca va recunoasteti copilul in aceasta descriere cartea este special pentru voi! Intr-o zi, tatal fetitei, ii spune ca maine vor merge la un club de calarie, unde va putea calari un cal adevarat. Aceasta veste o sperie pe Kati, care nu stie daca va fi in stare sa se descurce calare pe un cal adevarat. Cu aceasta mare ingrijorare ea merge la culcare. Apoi apare poneiul din stele, un calut initial mititel ca o jucarie, care creste treptat pe masura ce Kati capata incredere in ea. Ideea de a trece peste frica si de a-ti aduna curajul pentru a face ceva mi-a placut in mod deosebit.   Prezentare Lui Kati ii plac caii. Intr-o seara, dintr-un nor de stele, coboara un ponei mititel de tot, care intra pe fereastra in camera ei. Ce…

Nu am scris de ceva vreme… Dar am citit atat de multe carti frumoase, incat e tare greu sa ma apuc din nou de scris. Oare despre ce sa scriu? Am povestit cu copiii mei azi si le-am spus ca nu voi sta cu ei pana adorm de tot fiindca vreau sa ma scriu despre o carte sau doua pentru a le recomanda altor copii. Si i-am intrebat pe ei despre ce sa scriu. Raspunsul a fost, surprinzator, unanim: Cavaleri, sabii si sange de balaur, de Cornelia Funke. Sincer a sunat asa – „povestile cu balauri si cavaleri pe care le scrie autoarea aceea de care iti place tie mult„. Da, ador stilul Corneliei Funke, imaginatia ei si felul in care reuseste sa creeze povesti pe teme clasice dar cu continut atat de original. Aceasta carte cuprinde 6 povesti, care mai de care mai interesanta. Are cate ceva pentru fete si pentru baieti, e pacifista, si transmite valori fara a fi deloc moralista. Are si ilustratii, suficiente pentru a o face interesanta pentru cei mici, si nu prea multe pentru a fi potrivita pentru cei mai mari care acum invata sa citeasca. O recomand cu drag pentru cei incepatori intr-ale…