Citește, visează, crești!

Bine-a zis cine-a zis „nu judeca o carte dupa coperta”! Pentru ca eu am gresit bazandu-ma pe inscriptia ‘educatie emotionala pentru copii peste 3 ani’ si m-am ales cu o carte ale carei bune intentii sfarsesc destul de prost, daca nu ma mobilizez sa man pe directia buna textul scapat in aratura. Noroc c-o mai salveaza ilustratia… Teoretic, e o carte-instrument, care le explica celor mici diferenta intre ‘destul’ si ‘prea mult’. As zice ca desenele cu copii cu gura-punga de la atatea jeleuri sau cu ochii impaienjeniti de la zacutul in fata televizorului sunt mai explicite si mai aproape de mesajul pe care Dagmar Geisler si-a propus sa-l transmita. Atunci cand incerci sa demonstrezi unui pusti de 3 ani ca devorarea intregii pungi de jeleuri e o idee proasta, e destul de greu sa-l faci sa si-o insuseasca daca inchei apetisant demonstratia cu „nu ma mai satur de jeleurile in forma de ursuleti! As manca intruna!” Cartea este o colectie de povesti despre uz si abuz: de dulciuri, de mancare, de privit la televizor ori de colectionat obiecte. Vizual, exemplele de ‘suficient’ si ‘exagerat’ sunt accesibile copiilor – pana si unui copil de 3 – 4 ani ii este clar ca…

Ce te faci cand iti doresti fierbinte sa se culce copilul, ca sa te poti prabusi undeva dupa o zi luuuunga? Inventezi o poveste chiar atunci cand credeai ca n-ai chef de asa ceva. Cand vocea mica iti cere o poveste cu monstri, te conformezi si-ti scotocesti sufletul de copil ca s-o creezi fix asa cum e comanda: cu o fata monstru care sa nu fie roz! 🙂 Chiar daca e pasionata de cartile cu vampiri, dragoni si monstri si declara raspicat ca „rozul e o prostie”, micuta Mia e si ea o fetita care are nevoie de apropiere, intimitate si fantezie impartasita pentru a se putea lasa cucerita de somn. Si, cum nu cedeaza usor si pune o multime de intrebari, tatal n-are incotro decat sa-si deschida ochii si mintea spre universul in care totul e posibil, pentru a incropi din mers o poveste care sfarseste prin a-l prinde si pe el. Asa se naste Prima Monstrulina – o creatura prietenoasa fara insistente, fireasca in Monstrorasul in care o duce in vizita pe Mia, in cautarea somnului. Impins de la spate de intrebarile Miei, tatal ii creioneaza Monstrulinei trupul, sufletul, orasul si preferintele, intr-un decor in neasteptat, dar departe…

Ca si-n Elefantastic, Anton e acelasi baiat visator, gata sa porneasca in aventuri extraordinare impreuna cu prietenii sai – elefantul de plus Timbo si Eliza, fetita din vecini. Iar de data aceasta, in „Aventura elefantastica”, ploaia de-afara si fantezia copiilor dornici de explorare fac posibila o noua calatorie imaginara. In Africa, evident! Editata de Univers Enciclopedic, cartea aceasta este ilustreaza impecabil felul in care o minte curioasa de copil foloseste ceea ce invata pentru a crea si recrea lumea din jurul lui. Interesat de magicul continent negru, cu fauna si geografia lui, lui Anton si prietenilor lui le e suficienta o… cutie de carton pentru a porni intr-o aventura demna de cei mai vajnici exploratori. Personajele sunt induiosatoare si autentice – de la copiii care traiesc din plin realitatea lumii lor imaginare, la mama care nu-i tocmai in cea mai buna zi de parenting a sa, pentru ca priveste fara zambet cum bijuteriile ei impodobesc abundent intreaga echipa de aventurieri. Veridica pana la ultima replica, povestea lui Michael Engler sustine cu umor pofta neabatuta a copiilor pentru prietenie si experiente traite impreuna: chiar deposedati de rigurozitatea mamei de comorile din pestera africana, vor porni intr-o noua calatorie pentru ca „mi-am uitat…

Am găsit această carte în librărie și m-a atras titlul – oare ce or fi curcubeii? Văzând că autoarea e din Cluj, am fost super încântată și am luat-o acasă. Imi place sa citesc carti de autori romani, si cu atat mai mult din Cluj. Dar, când am început să citesc cu copiii din ea, ne-am cam împotmolit. De ce, vă întrebați? Prima poveste din carte este un pic lungă și acțiunea se dezvoltă lent. În plus, sunt putine ilustrații. Astfel curcubeii au ajuns pe raft și acolo au rămas o vreme bună. Fiind determinată să aflu despre curcubei, am citi-o singură. Si odata intrata in poveste nu am mai putut pune cartea jos. E foarte frumoasă. E cartea cu povești pe care orice copil ar trebui să o aibă acasă. Ar trebui să înlocuiască toate culegerile de povești clasice din bibliotecile copiilor. A devenit cartea pe care doresc sa o dau cadou tuturor copiilor. Copiii mei o indragesc acum si o recomanda si ei colegilor si prietenilor lor. Dar hai să va povestesc puțin despre ea, deoarece e o carte la care nu s-a făcut multă publicitate. Curcubeii sunt niște ființe mititele, un fel de spiriduși, ce locuiesc în…

„Bufnița care se temea de întuneric” este o poveste minunată care a trezit dorința de lectura a băiețelului meu, Rareș de 8 anisori. M-a atras și pe mine titlul, deoarece și eu am o anumită teamă înrădăcinată de întuneric… știți voi acele lucruri care se petrec acolo, grrrrr. După ce am citit împreună cartea, Rareș a citit singur, în câteva zile o altă carte, de același autor, destul de măricică, vreo 90 de pagini. Oauuu, am rămas fără cuvinte! Buf este un puiuț de bufniță de hambar care surpriză, se teme de întuneric. Puiul era durduliu și pufos și îi plăcea tareeeeee mult să mănânce. Nu voia deloc să fie pasăre de noapte. Așa că, mama lui îl sfătuiește să zboare în împrejurimi și să afle câte ceva despre întunericul ăla așa de înfricoșător. Și așa află că întunericul este nemaipomenit, blând, distractiv, necesar, fascinant, minunat, frumos. A fost o călătorie extraordinară pe parcursul căreia și eu și Rareș am descoperit o altă față a întunericului. Mi-a plăcut felul în care e scrisă, presărată cu umor ușor de înțeles și de copii, mi-au plăcut desenele, și, mai ales că ne-a învațat următorul lucru: dacă crezi ceva, nu înseamnă neapărat că…

Cartile scoase de editura Univers Enciclopedic imi plac, in general. Aceasta a devenit repede o preferata pentru ultima poveste inainte de culcare, desi niciunul din copiii mei nu sunt iubitori mari de caluti. Dar hai mai bine sa va spun despre ce este vorba. O fetita, pe nume Kati, iubeste poneii. Se joaca de-a poneii, picteaza ponei, mananca morcovi pentru ca si poneilor le plac morcovii. Daca va recunoasteti copilul in aceasta descriere cartea este special pentru voi! Intr-o zi, tatal fetitei, ii spune ca maine vor merge la un club de calarie, unde va putea calari un cal adevarat. Aceasta veste o sperie pe Kati, care nu stie daca va fi in stare sa se descurce calare pe un cal adevarat. Cu aceasta mare ingrijorare ea merge la culcare. Apoi apare poneiul din stele, un calut initial mititel ca o jucarie, care creste treptat pe masura ce Kati capata incredere in ea. Ideea de a trece peste frica si de a-ti aduna curajul pentru a face ceva mi-a placut in mod deosebit.   Prezentare Lui Kati ii plac caii. Intr-o seara, dintr-un nor de stele, coboara un ponei mititel de tot, care intra pe fereastra in camera ei. Ce…

„O aventura cu dragoni” de M.P. Robertson, ne relatează aventurile unui băiețel,  care într-o zi este luat pe sus de un dragon. Vă mai amintiți de Oul de dragon? Ei bine, George se joacă cu găinile și visează la fapte dragonești, iar  dragonul a crescut și le face. Dragonul îl duce pe băiețel în zbor, departe, până într-un ținut în care totul începe cu ”A fost odată…”. Aventura lor se desfășoară într-o pădure adâncă și întunecoasă, unde trăiește o vrăjitoare rea și urâtă. După cum vedem, lui George e curajos și nu îi e frică nici de întuneric, nici de vrăjitoare. Pentru că ele, sunt așa cum vă ziceam, pe tărâmul lui ”A fost odată…”. Vrăjitoarea a furat un pui de dragon pe care îl ține închis într-o colivie. George împreună cu dragonul au niște idei tare năstrușnice  care se vor dovedi de folos pentru a-l salva pe puiul de dragon. Curioși de aventură? Vă recomand cu drag să citiți această carte pe voci și cu intonația potrivită, iar cititul ei se va transforma într-o aventură de poveste. Comandă cartea cu reducere de aici sau aici Cod: UNE978-606-704-120-0 An aparitie: 2015 Autor: M.P. Robertson Categoria: Literatura Universala Editia: Cartonata Editura:…

”Oul de Dragon”, este povestea magică a unui băiețel care a găsit ou de dragon în cotețul găinilor și a simțit că este de datoria lui să îl încălzească și să îi citească povești. O poveste plină de fantezie, scrisă și ilustrată cu mult talent de M.P. Robertson. Impresionat de enormitatea oului găsit, George, se hotărăște să vadă ce o să iasă din el. După trei zile și trei nopți, oul a crăpat și din el a ieșit un dragon. Fragment: ” A treia noapte, oul a început să se miște. Ceva avea să iasă din el și, cu siguranță, nu era un pui de găină! Când îl văzu pe George, dragonul scoase un țipăt de încântare. Băiatul nu vorbea limba dragonilor, însă știa exact ce spusese acesta: „Mama!” George nu mai făcuse pe mămica până atunci, dar știa că era datoria lui acum să-l învețe pe dragon lucruri dragonești.”       Băiețelul încearcă să îl învețe pe dragon Marea artă a zborului, Focul și cum să sufli flăcări, Cum să pui în primejdie o domniță, Cum să învingi un cavaler, dar simțea că dragonului îi lipsea ceva. ”În fiecare seară – ca orice mamă bună – George îi…

E vis, e realitate? Sau e joacă de copii? Această carte ne spune povestea unor trei copilași simpatici, ce sunt pe plajă și se joacă … de-a pirații. Câți copii se pot identifica cu ei? O grămadă și jumătate! Totul începe cu construcția corabiei, și aici aflăm cum se numesc părțile unei corăbii care se respectă – sincer nu am știut ce reprezintă toate, dar acum știu și eu si copiii. Așa… Apoi, începe visul – încet, încet, lumea reală dispare și face loc mării pe care au plecat cei trei în explorare. Textul e minunat. Îmi place mult traducerea, fiind undeva între poezie și poveste, unele părți având rime. E tare plăcută la citit cu voce tare!! Ilustrațiile sunt fine, suave, surprinzând imaginația și visarea copiilor. Cărți ca aceasta ne dau aripi, ne poartă pe file de vis în lumea poveștilor și fac copiii să se îndrăgostească de cărți și de citit. Noi o trecem în categoria cărților delicioase și pline de imaginație. Citiți-o cu voce tare, puteți să îl și provocați pe cel mic să spună replicile căpitanului Jack deoarece sunt simple și va provoca multă încântare! E drăguț că cei trei copii sunt de vârste diferite și…

O poveste minunată cu trei băieți, cavaleri și dragoni, curaj și multă, multă imaginație. De la prima pagină ne-am îndrăgostit de Caspar, cel mai mic pitic din poveste. Este atât de atent la ceea ce îi spune regele Jack ca un actor ce și-a intrat pe deplin în rol. Povestea începe cu cei trei prieteni, Jack, Zak și Caspar pornind să construiască o fortăreață. Fiecare aduce ce poate pentru construcție. Apoi încep construcția propriu-zisă. Mi-a plăcut mult că au folosit diferite lucruri pe care le-au găsit la îndemână, și au pregătit castelul așa cum și l-au dorit. Ilustrațiile de Helen Oxenbury sunt minunate, și ne poartă în lumea imaginației. Foarte interesant cum desenele sunt alb-negru până când construcția este gata. Odată ce imaginația își intră în drepturi, imaginile prind culoare și amploare. Pe perioada când copiii fac pauza de joacă, imaginile devin din nou alb-negru. Deși își propun să doarmă în fort, întâi Zak, apoi Casper, este răpit  de cate un uriaș care pentru a-l duce la culcare. Rămas singur, regele Jack, se încurajează și își propune să apere fortul de unul singur. Dar frica e prea mare, și nu mai vrea să fie rege…. Finalul e delicios, vă las…