Citește, visează, crești!

O poveste minunată cu trei băieți, cavaleri și dragoni, curaj și multă, multă imaginație. De la prima pagină ne-am îndrăgostit de Caspar, cel mai mic pitic din poveste. Este atât de atent la ceea ce îi spune regele Jack ca un actor ce și-a intrat pe deplin în rol. Povestea începe cu cei trei prieteni, Jack, Zak și Caspar pornind să construiască o fortăreață. Fiecare aduce ce poate pentru construcție. Apoi încep construcția propriu-zisă. Mi-a plăcut mult că au folosit diferite lucruri pe care le-au găsit la îndemână, și au pregătit castelul așa cum și l-au dorit. Ilustrațiile de Helen Oxenbury sunt minunate, și ne poartă în lumea imaginației. Foarte interesant cum desenele sunt alb-negru până când construcția este gata. Odată ce imaginația își intră în drepturi, imaginile prind culoare și amploare. Pe perioada când copiii fac pauza de joacă, imaginile devin din nou alb-negru. Deși își propun să doarmă în fort, întâi Zak, apoi Casper, este răpit  de cate un uriaș care pentru a-l duce la culcare. Rămas singur, regele Jack, se încurajează și își propune să apere fortul de unul singur. Dar frica e prea mare, și nu mai vrea să fie rege…. Finalul e delicios, vă las…

Cartea ne-a atras prin copertă și am decis că trebuie citită. Am împrumutat-o de la Biblioteca Octavian Goga din Cluj, împreună cu „Elmer și monstrul” și „Cometă în Momilandia”, despre care o să vă povestesc cât mai repede. „Kitamura este unul dintre cei mai originali şi mai rafinaţi ilustratori de cărţi pentru copii din lume.” – Sunday Times Și ce mare dreptate! Am răsfoit cartea în bibliotecă, pe holul bibliotecii și în mașină. Nu am reușit să pornim spre casă fără să o citim. A fost odată un băiat pe nume Arthur, care nu voia să se ducă la culcare, ci voia să se uite la televizor. Dar mama lui nu-l lăsa. „O să mă supăr”, a spus Arthur şi chiar s-a supărat. Foarte, foarte tare… Toată furia lui Arthur se transformă, îl transformă și transformă totul în jur. Se declanșează furtuna cu tunete și fulgere. Cartea este foarte vizuală prin text, dar mai ales prin imagini. Si nimeni, nu reușeste să îl liniștească. Arthur se trezește la final, singur pe o bucățică din Marte, întrebându-se de ce era furios. Textul are mai puțin de 200 de cuvinte, dar impactul este major și de fiecare dată când cineva se înfurie…

E o poveste de citit în mașină, seara la culcare sau chiar în parc pe bancă. Tu unde citești copilului tău? Noi am împrumutat cartea de la Biblioteca Octavian Goga din Cluj. Citim 3 – 4 cărți împrumutate pe săptămână. Săptămana aceasta au fost pe listă „Elmer și monstrul”, „Supărarea lui Arthur” și „Cometă în Momilandia”.  Vă voi povesti despre toate pentru că ne-au plăcut foarte mult. Am început să citim Elmer și monstrul încâ din holul bibliotecii și am terminat-o în mașină. Pe băiețelul meu de 5 ani, îl interesa mult ce aventuri a mai avut Elmer, elefantul multicolor. Cu o săptămană înainte citisem „Elefantul Elmer”. Elefantul Elmer este diferit față de toți ceilalți elefanți din turmă. Chiar dacă ceilalți sunt grași, slabi, tineri, bătrâni, înalți sau scunzi ei sunt toți fericiți și gri. „Elmer era diferit. Elmer era multicolor. Elmer era galben și portocaliu și roșu și roz și violet și albastru și verde și negru și alb”. – Mami, el e și maro, dar în carte nu scrie! Elmer își dorea să nu mai fie diferit, să nu mai râdă ceilalți elefanți de el. Așa că, și-a vopsit pielea multicoloră în gri, pentru a se integra în…

Mi-am făcut un obicei din a cumpăra cărți pentru a le oferi cadou copiilor de ziua lor. Așa că, fiind în cautarea unui cadou pentru un băiețel de 6 ani mi-a atras atenția o carte ce promitea din copertă, o povestire interesantă. Luna prezentă pe copertă și titlul mi-au sugerat o poveste de citit seara, la culcare. Credeam că o să genereze aceleași sentimente de siguranță și drag în momentul citind-o și răsfoind-o cu puiul în brațe.   Am hotărât să cumpăr 2 exemplare, din care unul să îl păstram pentru a-l putea răsfoi iar și iar. Mă gândeam cu drag la sentimenele de iubire date de „Ghici cât de mult te iubesc”. Abia am așteptat să vină ora de poveste. „Te iubesc când ești puternic, te iubesc când ești slab, Cu tine alături, lumea e un loc drag. Te iubesc grozav, te iubesc în gura mare Le-arăt tuturor cât te iubesc de tare.” Ce mesaj tandru de iubire necondiționată!  Ilustrațiile ne arată un iepuraș și un ursuleț ce trec prin aventuri diverse pe parcursul unei zile. Toate aventurile sunt însoțite de mesajul de iubire repetat constant și cu ușoare rime.   Deși este o carte cu un mesaj candid…

Demult, în copilaria mea am cumpărat un almanah pentru copii. Am citit pe nerăsuflate povestirile, am rezolvat toate exercițiile logice, m-am amuzat de glumele găsite acolo. Asta se întâmpla în anii 80. De atunci, caut ceva asemănător fie pentru mine (copilul din mine încă mai trăiește), fie pentru băieții mei. Revistele și almanahurile pentru copii au apărut și dispărut, unele au rezistat doar câteva numere dar niciuna nu a reușit să-mi trezească interesul. Dar iată că o echipa talentată de tineri scriitori și artiști desenatori își demonstrează valoarea în revista pentru copii FABULAFIA. De la banda desenată, realizată de cei mai talentați artiști ai noștri, la poezie, de obicei amuzantă, sau de la povești cu vrăjitoare și spiriduși, la povești încrucișate, adică scrise și de copii. Mai găsim știința ludică, interviuri, reportaje, concursuri, scurte și amuzante lecții în engleza sau franceza și rubrici interactive. Ce mai, un tumult de bun gust, culoare, liric, joc puse la un loc în revista Fabulafia. Daca este bună sau nu, ar trebui să-l las pe băiatul meu, Petru, de 9 ani să spună. De fapt, nu a mai lăsat revista din mână până nu a terminat tot de citit. Am făcut aici și acum…

Ce ne-am mai distrat! Am citit cartea împreună, și Nicoleta a citit-o singură. De mai multe ori. Are câteva poezii care îi plac pe care le știe pe de rost. Mulțumim Carmen Tiderle pentru această bijuterie din bibliotecă! Poezia este pentru noi ceva plăcut. Încă nu ne-am lovit de versuri de memorat obligatoriu pe care Nico să nu le îndrăgească, așa că orice carte de poezie aduc acasă este aleasă prima la povestea de seară. Dar această carte e mai aparte. Nico a primit-o cu dedicație specială, pentru că știam că îi va face plăcere să o citească. A primit instrucțiuni clare că e o carte pentru copii școlari și nu e potrivită pentru pitici de 4 ani și jumătate, cum e frățiorul ei. Dar după fiecare poezie se distra copios și întreba – „Asta pot să i-o citesc și lui? Cred că ar înțelege, mami, te rog, lasă-mă să i-o citesc, uite ascultă și tu„… și îmi citea poezia și mie, eu fiind la volan. Ne-am prăpădit de râs până acasă așa că… Până la urmă i-a citit-o pe toată, așa pe rând, pentru că … râdea așa de cu poftă la fiecare lectură încât piticul cerea să fie…

Sunt multe cărți frumoase care au și povestea plăcută, iar aceasta este cu siguranță una una dintre ele. Ne-a plăcut atât de mult încât am citit-o de trei ori fără oprire. De ce? Întâi de toate, nouă ne plac mult cărțile frumos ilustrate. Iar aceasta este specială. Personajele prind viață pe pagini, imaginile fiind atât de expresive și urmărind povestea în cele mai mici detalii. Povestea e plină de umor fin, vorbind despre prietenie, familie și curiozitate. Mi-a plăcut mult organizarea familiei – fiecare are un rol, fiecare ajută cu ce poate. Cartea este foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare, având câteva dialoguri ce provoacă râsul celor mici. Dar are destul text pentru a putea fi citită și de cititori începători. Limbajul este potrivit pentru copii, mai puțin o expresie ce mi s-a părut cam ciudată – „Profesorul iși smulgea părul din cap”, frustrat fiind la un moment dat, expresie ce nu își are locul într-o carte pentru copii, și pe care o pun pe seama traducerii. Finalul e cât se poate de ațâțător – vă las să îl descoperiți singuri, dar noi chiar și a treia oară când am citit povestea am verificat ultima pagină, poate-poate…

Zilele trecute Vlad a ales-o de la biblioteca Comoara și am adus-o acasă. Așa am citit-o, nu o dată ci de două ori. Cartea spune o poveste plină de magie, despre magie. Ilustrații abstracte și surprinzătoare. Oarecum ciudate. Pe mine nu m-au inspirat prea tare, dar adaugă mister și farmec poveștii. Nu mi-a plăcut inițial, pentru că nu e o carte frumoasă după standardele mele, e foarte întunecată.  Dar nu lăsați prima impresie să vă înșele, cartea e foarte interesantă înauntrul ei, are pagini surpriză bine realizate. Tot nu aș alege cartea de pe raft, având atâtea cărți luminos ilustrate la îndemână, dar povestea fiind drăguță, pot să o citesc dacă copilul o cere, fără să mă deranjeze. O recomand în special pentru băieți, începând de la 5 ani. Chiar dacă nu cred în zâne, pot să creadă în magie. Descriere „In aceasta seara, spectacol de magie!“ Nici fratiorul Pete, nici micuta Mo nu cred in „trucurile“ marelui magician Abdul Kazam. Numai Leon este singurul care simte ca peste tot prin aer exista magie. Este singurul care crede. Odata ce veti deschide paginile acestei carti, veti porni in cea mai frumoasa calatorie, catre o lume care va va ului –…

Ce mă face pe mine să fiu eu, cel care sunt? este o întrebare pe care învățăm să o analizăm și adresăm, de obicei, mult mai târziu în viață. Însă unchiul Shelby, cum îi place autorului să se numească, îi provoacă pe copii să facă acest lucru. Este prima carte pentru copii scrisă de el, și e una tare drăguță. Am citit-o singură într-o seară, pentru că nu am putut să o las din mână. Acțiunea e atât de incitantă, încât te prinde și cu greu mai scapi. Un leu tânăr, fără nume, foarte curios, a vrut să afle ce e acela un vânător. Când a aflat, a fost oarecum dezamăgit că nu s-a putut înțelege cu el, l-a mâncat, i-a luat pușca și apoi, în decurs de câțiva ani, a învățat să tragă. Apoi ajunge în lumea oamenilor, primește un nume, și, încet-încet, se domesticește. La final e puțin confuz dacă e leu sau om, dacă e fericit sau nu… Povestea protagonistului, un leu iubitor de bezele, este spusă cu mult umor delicios pentru mici și mari deopotrivă. Învățăm despre curiozitate, perseverență și hotărâre, compromisuri, dorințe, relații dintre oameni, toate acestea fiind cuprinse în cuvinte simple, glume plăcute, dialog…

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant? Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă. Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor. Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar…