Citește, visează, crești!

„Bufnița care se temea de întuneric” este o poveste minunată care a trezit dorința de lectura a băiețelului meu, Rareș de 8 anisori. M-a atras și pe mine titlul, deoarece și eu am o anumită teamă înrădăcinată de întuneric… știți voi acele lucruri care se petrec acolo, grrrrr. După ce am citit împreună cartea, Rareș a citit singur, în câteva zile o altă carte, de același autor, destul de măricică, vreo 90 de pagini. Oauuu, am rămas fără cuvinte! Buf este un puiuț de bufniță de hambar care surpriză, se teme de întuneric. Puiul era durduliu și pufos și îi plăcea tareeeeee mult să mănânce. Nu voia deloc să fie pasăre de noapte. Așa că, mama lui îl sfătuiește să zboare în împrejurimi și să afle câte ceva despre întunericul ăla așa de înfricoșător. Și așa află că întunericul este nemaipomenit, blând, distractiv, necesar, fascinant, minunat, frumos. A fost o călătorie extraordinară pe parcursul căreia și eu și Rareș am descoperit o altă față a întunericului. Mi-a plăcut felul în care e scrisă, presărată cu umor ușor de înțeles și de copii, mi-au plăcut desenele, și, mai ales că ne-a învațat următorul lucru: dacă crezi ceva, nu înseamnă neapărat că…

Nu am scris de ceva vreme… Dar am citit atat de multe carti frumoase, incat e tare greu sa ma apuc din nou de scris. Oare despre ce sa scriu? Am povestit cu copiii mei azi si le-am spus ca nu voi sta cu ei pana adorm de tot fiindca vreau sa ma scriu despre o carte sau doua pentru a le recomanda altor copii. Si i-am intrebat pe ei despre ce sa scriu. Raspunsul a fost, surprinzator, unanim: Cavaleri, sabii si sange de balaur, de Cornelia Funke. Sincer a sunat asa – „povestile cu balauri si cavaleri pe care le scrie autoarea aceea de care iti place tie mult„. Da, ador stilul Corneliei Funke, imaginatia ei si felul in care reuseste sa creeze povesti pe teme clasice dar cu continut atat de original. Aceasta carte cuprinde 6 povesti, care mai de care mai interesanta. Are cate ceva pentru fete si pentru baieti, e pacifista, si transmite valori fara a fi deloc moralista. Are si ilustratii, suficiente pentru a o face interesanta pentru cei mici, si nu prea multe pentru a fi potrivita pentru cei mai mari care acum invata sa citeasca. O recomand cu drag pentru cei incepatori intr-ale…

O nouă carte de Oliver Jeffers tradusă, după ce Incredibilul băiețel mâncător de cărți a amuzat și încântat mulți copii și adulți, deopotrivă! Pentru a-și elibera zmeul ce s-a blocat într-un copac, băețelul aruncă în copac tot ce găsește la îndemână. E ușor amuzant când aruncă o scară în copac, dar devine ridicol când aruncă…. un far sau o casă. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este tonul anti-moralist. Este o carte pe care o citești de dragul lecturii, pentru a vedea ce bine se amuză copiii de absurditatea situației. Nu vă faceți griji, copiii vor ști ca nu e normal să arunce chestii în copaci. Cartea e amuzantă, un fel de umor negru pentru copii. Mi-ar fi plăcut să fie mai ușor de citit de către începători într-ale lecturii, lor le-ar plăcea mult povestea și i-ar provoca să ajungă la final. Din păcate fontul ales este unul ce seamănă cu un scris de mână neîngrijit, deci descurajant pentru un copil care învață să citească. Ilustrațiile sunt în stilul lui Oliver Jeffers, parcă sunt desenate  de un copil ce se grăbea să-și facă tema. Mie nu îmi plac în mod deosebit, dar copiilor le provoacă râsul și urmăresc povestea foarte…

”Oul de Dragon”, este povestea magică a unui băiețel care a găsit ou de dragon în cotețul găinilor și a simțit că este de datoria lui să îl încălzească și să îi citească povești. O poveste plină de fantezie, scrisă și ilustrată cu mult talent de M.P. Robertson. Impresionat de enormitatea oului găsit, George, se hotărăște să vadă ce o să iasă din el. După trei zile și trei nopți, oul a crăpat și din el a ieșit un dragon. Fragment: ” A treia noapte, oul a început să se miște. Ceva avea să iasă din el și, cu siguranță, nu era un pui de găină! Când îl văzu pe George, dragonul scoase un țipăt de încântare. Băiatul nu vorbea limba dragonilor, însă știa exact ce spusese acesta: „Mama!” George nu mai făcuse pe mămica până atunci, dar știa că era datoria lui acum să-l învețe pe dragon lucruri dragonești.”       Băiețelul încearcă să îl învețe pe dragon Marea artă a zborului, Focul și cum să sufli flăcări, Cum să pui în primejdie o domniță, Cum să învingi un cavaler, dar simțea că dragonului îi lipsea ceva. ”În fiecare seară – ca orice mamă bună – George îi…

Nu credeam să pot să povestesc vreodată cu încântare maximă despre vreo revistă. Dar, Fabulafia ne surprinde plăcut de fiecare dată. Mulțumim editurii Merlin Books pentru frumoasa surpriză. Am povestit despre primele numere din Fabulafia, pe scurt aici, dar aș vrea să vă ajut să descoperiți frumusețea fiecărui număr, așa că o să încerc să vă povestesc despre fiecare în parte. Fabulafia este o revistă-carte cu povești și povestiri ale unor autori și ilustratori români contemporani, în care veți descoperi o lume minunată și surprinzătoare. În primul rând remarcăm calitatea excepțională a revistei, hârtia coperților, a paginilor, culorile vii și atrăgătoare, un lucru foarte important pentru a atrage copilul spre carte și a-i trezi interesul în descoperirea poveștilor care se ascund printre rânduri. Cel de-al patrulea număr al revistei propune o rubrică nouă – Sonofabula -, dar şi o reîntâlnire cu deja cunoscutele „Puncte prin Artă”, „Franţuzeşte-te cu Popesco!”, „Learn Enghlish”, „Vocea Copiilor” sau „Funny Science”. Cuprinsul revistei seamănă cu un labirint, iar descoperirea fiecărei povești devine o aventură. Urmărim firul labirintului și hotărâm împreună cu copilul, la ce poveste, bandă desenată sau activitate să ne oprim. Chiar dacă este recomandată copiilor de 7-12 ani, eu o recomand cu mare încredere…

Am primit cartea cu emoție mare. Mi-a plăcut ideea că avea un protagonist inedit, o mică râmă, și figura ei de pe coperta e de-a dreptul adorabilă. Mulțumim editurii pentru carte. A venit cu o plăsuță de bumbac personalizată, autograf și un mesaj drăguț din partea autoarei. Cartea e frumoasă. Ilustrațiile sunt delicate, si urmăresc povestea aproape în totalitate. Povestea te ajută să te îndrăgostești de Oli, micuța râmă curajoasă, dar e greu sa ajungi la sfârșit… Am citit-o de mai multe ori și senzația e aceeași – cartea are prea multe povești. Așa că am câteva recomandări pentru a o folosi în mod plăcut. Pentru că, cu toate neajunsurile, tema principală este promovarea consumului de fructe și legume de către copii, lucru pe care ni-l dorim cu toții. Oli își începe povestea în ziua de azi, apoi urmează o lecție de evoluția speciilor, în care aflăm cum au ajuns râmele din apă pe uscat – dar de ce e Oli acolo? Nu e un pui de râmă? Apoi tot Oli se joacă cu dinozaurii, sărind din nou la actualitate destul de brusc – Oli bebeluș, primește instrucțiunile cu pericolele de azi de la mămica lui. Apoi începe, în sfârșit,…

Tollinșii sunt niște creaturi mititele, dar nu sunt zâne. Precizarea este foarte clară, încă de la începutul cărții! Sunt mai mari decât zânele, fiind ființe robuste, au și ei aripioare, și nu pot fi observați de oameni. Cartea este o colecție de 3 povești, fiecare cu mai multe capitole. Prima poveste ne istorisește cum au fost inventate artificiile într-o manieră fantastică. Nu aflăm fapte istorice ci mai degrabă participăm la o aventură de descoperire a substanțelor ce dau culoare artificiilor. Învățăm despre curaj și perseverență, noțiunea de sclavie – pe care o putem dezbate frumos cu copiii, și mulă răbdare. A doua poveste se numește Scăpărici și moartea violetă. Nu vă gândiți la lucruri neplăcute, este vorba de o plantă medicinală care, folosită necorespunzător poate provoca moartea. Învățăm aici despre începuturile medicinei la tollinși, despre curaj si prietenie. Partea a treia cuprinde alte invenții interesante. O pompă de apă, un balon de aer cald, sau burduf cum l-au denumit tollinșii, în care ei au plecat pentru a descoperi dacă cerul are un tavan  și dacă aerul e mai ușor acolo sus. Aici învățăm despre ce presupune un experiment, cum are loc învățarea, cum funcționează un burduf cu aer cald, noțiuni…

Din colecția Prima mea carte despre, aceasta prezintă piticilor culorile într-o manieră originală Eric Carle. Paginile sunt tăiate în două, partea de sus având o culoare, iar partea de jos are o imagini de diferite culori. Provocarea pentru pitici este de a potrivi culoarea cu imaginea. Atunci când citiți această carte cu piticul vostru, nu vă grăbiți să îi găsiți voi imaginea. Opriți-vă la fiecare imagine și spuneți cu voce tare denumirea obiectului din imagine și culoarea lui. Ilustrațiile Eric Carle nu sunt pe placul tuturor, adulții găsindu-le uneori ciudate, dar copiii le îndrăgesc. Le plac culorile vii, imaginile mari și formate din bucățele de texturi diferite. Puneți-le la dispoziție cărți frumoase, pentru a le provoca dragostea de cărți. Cartea are un format ușor de ținut cu mânuțele mici, și pagini cartonate de foarte bună calitate. Colțuri rotunjite și pagini ușor de răsfoit. Chiar dacă momentan nu ma este disponibilă de achiziționat, o găsiți la biblioteci sau la copii ce au crescut și nu o mai folosesc. Merită osteneala de a o căuta. Din aceeași colecție Prima mea carte despre forme Prima mea carte despre  numere Descriere „Prima mea carte despre culori” este o carte cu activități, concepută astfel încât…

E vis, e realitate? Sau e joacă de copii? Această carte ne spune povestea unor trei copilași simpatici, ce sunt pe plajă și se joacă … de-a pirații. Câți copii se pot identifica cu ei? O grămadă și jumătate! Totul începe cu construcția corabiei, și aici aflăm cum se numesc părțile unei corăbii care se respectă – sincer nu am știut ce reprezintă toate, dar acum știu și eu si copiii. Așa… Apoi, începe visul – încet, încet, lumea reală dispare și face loc mării pe care au plecat cei trei în explorare. Textul e minunat. Îmi place mult traducerea, fiind undeva între poezie și poveste, unele părți având rime. E tare plăcută la citit cu voce tare!! Ilustrațiile sunt fine, suave, surprinzând imaginația și visarea copiilor. Cărți ca aceasta ne dau aripi, ne poartă pe file de vis în lumea poveștilor și fac copiii să se îndrăgostească de cărți și de citit. Noi o trecem în categoria cărților delicioase și pline de imaginație. Citiți-o cu voce tare, puteți să îl și provocați pe cel mic să spună replicile căpitanului Jack deoarece sunt simple și va provoca multă încântare! E drăguț că cei trei copii sunt de vârste diferite și…

O poveste minunată cu trei băieți, cavaleri și dragoni, curaj și multă, multă imaginație. De la prima pagină ne-am îndrăgostit de Caspar, cel mai mic pitic din poveste. Este atât de atent la ceea ce îi spune regele Jack ca un actor ce și-a intrat pe deplin în rol. Povestea începe cu cei trei prieteni, Jack, Zak și Caspar pornind să construiască o fortăreață. Fiecare aduce ce poate pentru construcție. Apoi încep construcția propriu-zisă. Mi-a plăcut mult că au folosit diferite lucruri pe care le-au găsit la îndemână, și au pregătit castelul așa cum și l-au dorit. Ilustrațiile de Helen Oxenbury sunt minunate, și ne poartă în lumea imaginației. Foarte interesant cum desenele sunt alb-negru până când construcția este gata. Odată ce imaginația își intră în drepturi, imaginile prind culoare și amploare. Pe perioada când copiii fac pauza de joacă, imaginile devin din nou alb-negru. Deși își propun să doarmă în fort, întâi Zak, apoi Casper, este răpit  de cate un uriaș care pentru a-l duce la culcare. Rămas singur, regele Jack, se încurajează și își propune să apere fortul de unul singur. Dar frica e prea mare, și nu mai vrea să fie rege…. Finalul e delicios, vă las…