Citește, visează, crești!

Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…

Încă de la prima carte a prințesei urbane ne-am îndrăgostit de stilul ei narativ și de minunatele ilustrații ale Laviniei Trifan. Cel mai mult o iubește Nico, care citește pe nerăsuflate cărțile cu Ema și Eric de cum le zărește undeva. Aceasta a fost în pachetul de Crăciun, printre cărțile de savurat împreună lângă brad, dar până să apuc eu să o citesc, deja Nico îi citise lui Vlad toată cartea. Deci succesul e garantat la copii. Pe mine m-a fermecat prin simplitate, idei foarte bune de pus în practică, cu soluții la problemele din viața de părinte – centura de siguranță, aparitia unui nou frate in familie, agresivitate între copii, renunțarea la suzetă, mersul la grădiniță, operațiunea olița, și, preferata mea – ora de culcare. Toate poveștile au la centru dragostea, educația cu blândețe și familia împreună. Ilustrațiile sunt atât de expresive încât dau viață poveștilor. Rar am găsit o carte în care două persoane distincte spun aceeași poveste – sunt multe detalii ce explică sau clarifică textul, și dau viață personajelor. Scurte și pline de umor, povestioarele din carte ne încântă încă, seară de seară. Copiii se identifică cu prichindeii Ema și Eric, iar noi adulții ne reamintim…

Ați pățit vreodată să cumpărați o carte și apoi să o citiți? Presupun ca da, facem asta destul de des… Așa am făcut eu cu iepuroiul cel rău. Avem noi o problemă cu bullingul și am crezut că va fi de ajutor. Și a fost într-o oarecare măsură, dar cu adăugiri și discuții după final. Patru frățiori iepurași sunt acasă și le e foame. Merg pe rând pe câmp să culeagă morcovi, dar acolo dau de Iepuroiul cel Rău care nu îi lasă să ia cu ei acasa morcovii. Nici unul nu spune  celorlalți ce i s-a întâmplat, doar intră într-o stare de neputință. Pentru a-mi spune părerea despre această carte voi divulga ușor finalul, ceea ce nu fac prea des. Dacă nu doriți să aflați, nu mai citiți mai jos. În final, cei patru iepurași îi dau o lecție Iepuroiului cel Rău, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Dar nu doar pe mine, ci și pe copii. Amândoi au sărit supărați De ce? Asa nu l-au învățat nimic pe iepuroiul-cel-rău, doar au învățat ei de la ei cum să fie răi… Deci cartea m-a dezamăgit… și prin faptul că toți trei frații nu reușesc să verbalizeze într-un fel teama…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…

Prima carte pentru copii scrisă de Eckhart Tolle și Robert S. Friedman, oameni serioși ce scriu, de obicei, cărți pentru adulți. Oare despre ce se vorbește în carte? Are așa un titlu de apetisant … Apoi am văzut și mențiunea din josul coperții O aventură a cunoașterii prin intermediul puterii Prezentului care m-a convins că e necesară la noi în bibliotecă. Dar cumva nu a fost dorită de fetița mea, pentru care o cumpărasem cu atâta convingere, și a rămas o vreme pe raft fără a fi deschisă. Dar i-a sosit timpul zilele acestea, fiind vacanță și petrecând mai mult timp în … prezent. Cartea ne poartă în lumea unui băiat pe nume Milton, ce duce o viață cât de poate de normală, fiind școlar, cu drag de școală și de doamnă învățătoare, căruia îi place să se joace, să mănânce înghețată, ce mai – un copil cu care se pot identifica foarte mulți copii. Fiind desenat foarte expresiv și cu părul buclat în vânt și fetele îl vor plăcea. Într-o zi, Milton este agresat de un copil bătăuș (nu-mi plac etichetele dar nu există cuvântul bullie în limba română) la școală. Incidentul este oprit de doamna învățătoare, dar agresorul…