Citește, visează, crești!

Se iau doi copii, gemeni, Alex și Ana, veseli și plini de viață, care la împlinirea minunatei vârste de 4 ani își pun o dorință năstrușnică și anume să nu mai doarmă niciodată pentru că își doresc să se joace zi și noapte,pierd prea mult timp cu dormitul. Și de aici o întreagă aventură Somnul îi aude, se supără și promite să îi lase nedormiti, ocazie numai bună ca Oboseala să își facă de cap cu ei, bucuroasă tare de o așa realizare. Voi v-ați gândit vreodată cât de bun e somnul? Mie îmi place să dorm…greșit, iubesc să dorm. Și nu înțeleg cum să vrei să faci orice altceva decât să dormi, atunci când e de dormit (adică nu să faci doar asta). Sunt părinte și bineînțeles că aud și văd multă frământare legat de faptul că nu mai vor să doarmă copiii. Da, așa sunt și copiii mei, de la un moment dat nu au mai vrut să doarmă la prânz, apoi seara își gaseau mai mereu de lucru. Tot timpul erau ocupați, prea multe de făcut și prea puțin timp. Nu le ajungea timpul să facă câte ar fi făcut așa încât nu aveau vreme de somn….

Ne plac poveștile de orice fel. Ne place să le citim, să le ascultăm, să le vizionăm, să le trăim. Ne bucurăm de ele, în orice moment al zilei: când ne trezim somnoroși ca să aflăm continuarea poveștii neterminate cu o seară înainte, în drum spre grădiniță sau școală, afară cu prietenii, seara înainte de culcare. Uneori ne plac anumite povești atât de mult încât le purtăm cu noi în suflet și le recomandăm tuturor.

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…

„Lupul cel mare și lupul cel mic” ne-a încântat încă de la titlu. Ne plac cărțile în care sunt două personaje principale, pentru că ne pot transpune (mamă și copil) în rolurile principale și transformă experiența cititului împreună, într-un moment special de conectare. Ilustrațiile simple și expresive îl ajută pe copil să înțeleagă și să își imagineze mai bine, universul în care își duc veacul personajele principale. Lupul cel mare este întruchiparea părintelui, fratelui mai mare sau prietenului de încredere. El este un exemplu pentru lupul cel mic: făcea gimnastică, mânca sănătos, dar cel mai important este că îi era si lui frică. Îi era frică de necunoscut. Îi era frică de lupul cel mic, pe care l-a văzut în depărtare, pe când era doar un punct mic. Pentru copii este important să înțeleagă că frica este un sentiment normal, natural și că doar experimentându-l, trăindu-l ajungi să fii curajos și să poți să îți faci prieteni. Teama și nesiguranța sunt firești, dar este important să ai prieteni. Nimeni nu vrea să trăiască singur. Singurătatea nu te face fericit. Chiar și un prieten te poate face să vibrezi, să descoperi ce este iubirea, empatia, grija, dorul, generozitatea. Povestea este ușor…

Încă de la prima carte a prințesei urbane ne-am îndrăgostit de stilul ei narativ și de minunatele ilustrații ale Laviniei Trifan. Cel mai mult o iubește Nico, care citește pe nerăsuflate cărțile cu Ema și Eric de cum le zărește undeva. Aceasta a fost în pachetul de Crăciun, printre cărțile de savurat împreună lângă brad, dar până să apuc eu să o citesc, deja Nico îi citise lui Vlad toată cartea. Deci succesul e garantat la copii. Pe mine m-a fermecat prin simplitate, idei foarte bune de pus în practică, cu soluții la problemele din viața de părinte – centura de siguranță, aparitia unui nou frate in familie, agresivitate între copii, renunțarea la suzetă, mersul la grădiniță, operațiunea olița, și, preferata mea – ora de culcare. Toate poveștile au la centru dragostea, educația cu blândețe și familia împreună. Ilustrațiile sunt atât de expresive încât dau viață poveștilor. Rar am găsit o carte în care două persoane distincte spun aceeași poveste – sunt multe detalii ce explică sau clarifică textul, și dau viață personajelor. Scurte și pline de umor, povestioarele din carte ne încântă încă, seară de seară. Copiii se identifică cu prichindeii Ema și Eric, iar noi adulții ne reamintim…

Ați pățit vreodată să cumpărați o carte și apoi să o citiți? Presupun ca da, facem asta destul de des… Așa am făcut eu cu iepuroiul cel rău. Avem noi o problemă cu bullingul și am crezut că va fi de ajutor. Și a fost într-o oarecare măsură, dar cu adăugiri și discuții după final. Patru frățiori iepurași sunt acasă și le e foame. Merg pe rând pe câmp să culeagă morcovi, dar acolo dau de Iepuroiul cel Rău care nu îi lasă să ia cu ei acasa morcovii. Nici unul nu spune  celorlalți ce i s-a întâmplat, doar intră într-o stare de neputință. Pentru a-mi spune părerea despre această carte voi divulga ușor finalul, ceea ce nu fac prea des. Dacă nu doriți să aflați, nu mai citiți mai jos. În final, cei patru iepurași îi dau o lecție Iepuroiului cel Rău, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Dar nu doar pe mine, ci și pe copii. Amândoi au sărit supărați De ce? Asa nu l-au învățat nimic pe iepuroiul-cel-rău, doar au învățat ei de la ei cum să fie răi… Deci cartea m-a dezamăgit… și prin faptul că toți trei frații nu reușesc să verbalizeze într-un fel teama…

De mult prea multă vreme încerc să scriu despre această carte și parcă nu îmi găsesc cuvintele. De fiecare dată când mă gandesc la „Doar țiți râmâne mică” mă încearcă o multitudine de sentimente: dorul unui pui mic care suge cu nesaț pentru că lăpticul mamei e hrana lui, nostalgia unui pui mare care își găsește liniștea și calmul la sânul mamei, calmul și liniștea care se instalează când somnul îi învăluie pleoapele celui mic, explozia de bucurie și entuziasm că această carte există. Și, multe altele pe care nu le pot exprima în suficiente cuvinte. Bucuria de a scrie despre această carte îmi inundă sufletul și, de câte ori am ocazia, povestesc cu fiecare mamă despre minunatele ei cuvinte și ilustrații. Am citit și recitit cartea de zeci de ori, dar sentimentele mele sunt aceleși. Aceasta e o carte pe care să o citești tu mama și să o păstrezi pentru când vei deveni bunică, să o oferi mamei să citească la momentul potrivit. Și da, e cea mai potrivită carte pe care să o oferi cadou unei proaspete mămici. În „Doar țiți râmâne mică” o să descopere o lume caldă, liniștită și un drum lin spre „dragostea cea…

Ne plac mult poveștile cu girafe. Vedeți și Trambulina bat-o vina. Ni se par animale inteligente, simpatice și comice iar când am descoperit încă o girafă pasionată de spațiu în povestea „O girafă în spațiu” de pe poveștilecristinei.ro, am fost super încântați. Am citit-o pe nerăsuflate de mai multe ori, iar când am aflat că o să o avem și în format fizic, am fost și mai încântați. Yuhuu!! Vă invit să citiți povestea online, dacă nu ați facut-o încă, sau să o ascultați citită de Teo. Până atunci, să vă prezint cartea aceasta minuntată care ne-a surprins de la ilustrațiile de pe copertă. Între minuntatele coperți se ascund 8 povești care atrag prin ilustrații și texte scrise spre a atrage la lectură. Crabul fericit – este povestea pe care trebuie să o citiți copiilor care „își doresc și luna de pe cer” și cred că dacă o să reușească să o aibă, o să fie cei mai fericiți din lume. Este o poveste despre prietenie, conlucrare, fericire și nefericire. Este povestea unui crab visător și dorința lui de înavuțire. Este povestea drumului său spre îndeplinirea visului și despre pierderea și recâștigarea prietenilor. Norișorul Roz e povestea unei familii de…

Orice mamă vede coperta acestei cărți va dori măcar să o deschidă. Priviți aici, nu am dreptate? Ce mămică nu dorește rețeta la cinci minute de răgaz? Am văzut-o la librăria Tutimi și Titoc (Cluj-Napoca, str. Baba Novac nr.30, unde va invit să mergeți – au doar cărți pentru copii, și nu orice cărți – ci cărți minunate! ) și am luat-o acasă pentru mine!! Am ajuns acasă și fetița mea cea mare a văzut-o – Pentru cine e, mami? -Pentru mine, am răspuns repede. Atunci surpriză – a început să-mi citească. Și mi-a citit-o de două ori, ca să am mai multe minute de răgaz. Cu paginile pline de ilustrații nostime și expresive, autoarea ne transpune în poveste, reușind să ne facă parte din familia de elefanți. Cartea privește viața de zi-cu-zi a mămicilor de pretutindeni cu mult umor și relaxare. Atunci când crezi că ai un moment de respiro, hop apar și piticii. Te muți în altă cameră, țop apar și acolo. Ce facem atunci? Citim împreună această poveste și discutăm cu copiii despre cum se întâmplă lucrurile în familia noastră. Găsim soluții care funcționează în fiecare familie. Stabilim că și mami și tati au nevoie de liniște…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…