Bufnița care se temea de întuneric – Jill Tomlinson

„Bufnița care se temea de întuneric” este o poveste minunată care a trezit dorința de lectura a băiețelului meu, Rareș de 8 anisori. M-a atras și pe mine titlul, deoarece și eu am o anumită teamă înrădăcinată de întuneric… știți voi acele lucruri care se petrec acolo, grrrrr. După ce am citit împreună cartea, Rareș a citit singur, în câteva zile o altă carte, de același autor, destul de măricică, vreo 90 de pagini. Oauuu, am rămas fără cuvinte! Buf este un puiuț de bufniță de hambar care surpriză, se teme de întuneric. Puiul era durduliu și pufos și îi plăcea tareeeeee mult să mănânce. Nu voia deloc să fie pasăre de noapte. Așa că, mama lui îl sfătuiește să zboare în împrejurimi și să afle câte ceva despre întunericul ăla așa de înfricoșător. Și așa află că întunericul este nemaipomenit, blând, distractiv, necesar, fascinant, minunat, frumos. A fost o călătorie extraordinară pe parcursul căreia și eu și Rareș am descoperit o altă față a întunericului. Mi-a plăcut felul în care e scrisă, presărată cu umor ușor de înțeles și de copii, mi-au plăcut desenele, și, mai ales că ne-a învațat următorul lucru: dacă crezi ceva, nu înseamnă neapărat că…

Înțepenit – Oliver Jeffers

O nouă carte de Oliver Jeffers tradusă, după ce Incredibilul băiețel mâncător de cărți a amuzat și încântat mulți copii și adulți, deopotrivă! Pentru a-și elibera zmeul ce s-a blocat într-un copac, băețelul aruncă în copac tot ce găsește la îndemână. E ușor amuzant când aruncă o scară în copac, dar devine ridicol când aruncă…. un far sau o casă. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este tonul anti-moralist. Este o carte pe care o citești de dragul lecturii, pentru a vedea ce bine se amuză copiii de absurditatea situației. Nu vă faceți griji, copiii vor ști ca nu e normal să arunce chestii în copaci. Cartea e amuzantă, un fel de umor negru pentru copii. Mi-ar fi plăcut să fie mai ușor de citit de către începători într-ale lecturii, lor le-ar plăcea mult povestea și i-ar provoca să ajungă la final. Din păcate fontul ales este unul ce seamănă cu un scris de mână neîngrijit, deci descurajant pentru un copil care învață să citească. Ilustrațiile sunt în stilul lui Oliver Jeffers, parcă sunt desenate  de un copil ce se grăbea să-și facă tema. Mie nu îmi plac în mod deosebit, dar copiilor le provoacă râsul și urmăresc povestea foarte…

Fabulafia Nr. 4

Nu credeam să pot să povestesc vreodată cu încântare maximă despre vreo revistă. Dar, Fabulafia ne surprinde plăcut de fiecare dată. Mulțumim editurii Merlin Books pentru frumoasa surpriză. Am povestit despre primele numere din Fabulafia, pe scurt aici, dar aș vrea să vă ajut să descoperiți frumusețea fiecărui număr, așa că o să încerc să vă povestesc despre fiecare în parte. Fabulafia este o revistă-carte cu povești și povestiri ale unor autori și ilustratori români contemporani, în care veți descoperi o lume minunată și surprinzătoare. În primul rând remarcăm calitatea excepțională a revistei, hârtia coperților, a paginilor, culorile vii și atrăgătoare, un lucru foarte important pentru a atrage copilul spre carte și a-i trezi interesul în descoperirea poveștilor care se ascund printre rânduri. Cel de-al patrulea număr al revistei propune o rubrică nouă – Sonofabula -, dar şi o reîntâlnire cu deja cunoscutele „Puncte prin Artă”, „Franţuzeşte-te cu Popesco!”, „Learn Enghlish”, „Vocea Copiilor” sau „Funny Science”. Cuprinsul revistei seamănă cu un labirint, iar descoperirea fiecărei povești devine o aventură. Urmărim firul labirintului și hotărâm împreună cu copilul, la ce poveste, bandă desenată sau activitate să ne oprim. Chiar dacă este recomandată copiilor de 7-12 ani, eu o recomand cu mare încredere…

Povestea Satului Nimica-Toata – Andres Barba

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant? Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă. Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor. Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar…