Citește, visează, crești!

Din fericire, am ales să citesc povestea înainte de somn. Din nefericire, aveam invitată o fetiță să doarmă la noi. Din fericire, și fetița și băiatul doresc să citim povești interesante, în orice moment al zilei. Din nefericire, nu își doreau să citim această carte. Din fericire, am început să o citesc cu voce tare, în timp ce ei încă se jucau. Din nefericire, s-au oprit din jocul lor atât de interesant. Din fericire, au început să asculte povestea și s-au bucurat nespus. Din nefericire, nu aveau răbdare să termin pagina. Din fericire, voiau să vadă ilustrațiile de pe pagina următoare. Din nefericire, ilustrațiile sunt foarte sugestive. Din fericire, și textul este scurt pe fiecare pagină. Din nefericire, cartea are abia 44 de pagini. Din fericire, au apreciat fiecare pagină. Din nefericire, au vrut să o citească împreună. Din fericire, și-au amintit textul la fiecare pagină. Din nefericire, voiau să zică fiecare alternativ paginile cu ”din fericire” și ”din nefericire”. Din fericire, au citit cartea de 6(șase ori). Și din nefericire trebuiau să doarmă, și din fericire, ne-am distrat copios și a doua zi diminieață, amintindu-ne ce carte intersantă, frumoasă și suprinzător de incitantă am citit. Mulțumim Editura Frontiera pentru…

Am început anul cu un proiect de familie. Deoarece trezitul de dimineață era cam greu pentru piticul meu de 5 ani și jumătate, am început să îi trezesc mai devreme! Pe amândoi. Dar nu oricum, ci citindu-le pentru 15-20 de minute dimineața, înainte de ora 7 cand ar trebui să fie în picioare. Și de două săptămâni am reușit să facem asta zi de zi, fără nicio lacrimă! Niciun mârâit. Mă simt extraordinar. Dar să revenim la cărți. Am ales pentru acest experiment o carte ce poate fi apreciată de amândoi copiii, Pinguinii domnului Popper, despre care auzisem doar cuvinte de laudă. Și nu am fost dezamăgiți. Experianța a fost încântătoare. Atât pentru copii cât și pentru mine. Cartea a fost scrisă în anii ’30 și a câștigat premiul Newbery în 1939 Newbery, și a captivat generații de cititori. Pe scurt, este povestea unei familii care primește un cadou neconvențional – un pinguin. Domnul Popper, un zugrav mare iubitor de aventuri și exporatori, la care are acces doar în cărți și filme documentare, este încântat. Încet, încet familia își modifică stilul de viață și chiar locuința lor pentru a-l face pe micuțul musafir cât mai confortabil. Apoi familia se mărește…

O carte minunată și foarte complexă este „Theodora Tenpenny și tabloul pierdut” de Laura Marx Fitzgerald de la editura Booklet Fiction, în traducerea Laviniei Braniște. Se adresează copiilor de peste 12 ani. Theodora este o copilă sărmana, căreia îi moare și bunicul. Rămâne singură cu o mamă cu probleme și o casa veche de întreținut. Este o fată foarte practică: economisește bani, pune murături, hrănește găinile, își face ghiozdan, haină și jambiere din pulovere găsite la gunoi. Se imprieteneste cu Bodhi, fiică de actori, care studiază în sistem homeschooling, realizând diverse proiecte. Așa intră în jocul de descifrare al misterului tabloului descoperit de Theodora, care este adepta lecturii la bibliotecă, al mersului în muzee, în timp ce Bodhi este as în tehnologie: internet, telefon cu touch. Cartea este emoționantă, cu scene umoristice. Vă divulg doar una: o bătaie cu ouă pentru intimidarea unei vecine care nu suporta zgomotul produs de găini. M-a fascinat bogăția informatiilor despre artă, despre picturi, pictori și biografia lui Rafael, dar și modul în care se face trimitere spre lectură. Cartea este scrisă pornind de la pagina 35 a altei cărți, după cum declară autoarea. „Cărțile vorbesc întotdeauna despre alte cărți”. Importanța practică a diferitelor materii:…

Am primit cartea ”Milioane” de la editura Booklet Fiction pentru recenzie. Are gust de sărbătoare, multe idei și unor fin. O recomand pentru un eventual cadou de Sf. Andrei, de Crăciun sau pur și simplu pentru a fi lecturată de copii cu vârsta peste 11 ani. Milioane de Frank Cottrell Boyce – editura Booklet Fiction La ce credeți că se referă milioanele din titlu, mai ales că litera L este simbolul lirei sterline? Bani? Da, desigur! Dar și… nu veți ghici! Ei bine, da! Milioane de îngeri care locuiesc într-un loc mai bun. Damian și Anthony sunt frați. Damian este elev în clasa a V-a, iar fratele în clasa a VI-a. Mama lor, îi aștepta mereu la poarta școlii frumos machiată – doar lucra la un raion de beauty-, până într-o zi când… a plecat într-un loc mai bun. Fiul cel mic a devenit pasionat de îngeri și de fapte bune (cum ar fi eliberarea păsărilor din coliviile din pet shop), iar Anthony este fascinat de afaceri imobiliare și de ideea de a fi bogat. Cartea este scrisă cu un umor fin, subtil (diminutive precum „ceșculiță” și miros „portocalicios” stârnesc râsul, oricât de serios ar fi cititorul) și conține multe…

Încerc de dinainte de Crăciun, să vă scriu despre o carte minunată pe care am primit-o cadou, dar băiețelul meu nu o mai lasă din mână. O răsfoiește non-stop și îmi spune cât de frumoasă e și câte jucării minunate a creat Moș Crăciun. Mulțumim librăriei online Book Express pentru cadou. Cartea este scrisă în limba engleză și se adresează copiilor mai măricei,  7 ani +, care au răbdare să li se citească sau să citească ei.  ”Onward is Best” are 100 de pagini de magie frumos povestită și extraordinar de candid ilustrată. M-a surprins calitatea ediției, paginile groase și aurite pe margine și mi-a amintit de volumele prețioase scrise în vremurile de demult, când a avea o carte era un lux și bucuria primirii unei ediții limitate era nemărginită. Am deschis cartea cu emoție și am descoperit cu uimire și bucurie o inscripție care îmi confirma ceea ce bănuiam de la început. Aveam în mână o ediție limitată din ”Onward is Best ” de Sarah Jean Linquist, care își merită o poziție privilegiată în biblioteca noastră. Povestea începe la Polul Nord, în camera de împachetat cadouri a lui Moș Crăciun. Uimit de imensitatea de cadouri le întreabă dacă sunt…

Am găsit această carte în librărie și m-a atras titlul – oare ce or fi curcubeii? Văzând că autoarea e din Cluj, am fost super încântată și am luat-o acasă. Imi place sa citesc carti de autori romani, si cu atat mai mult din Cluj. Dar, când am început să citesc cu copiii din ea, ne-am cam împotmolit. De ce, vă întrebați? Prima poveste din carte este un pic lungă și acțiunea se dezvoltă lent. În plus, sunt putine ilustrații. Astfel curcubeii au ajuns pe raft și acolo au rămas o vreme bună. Fiind determinată să aflu despre curcubei, am citi-o singură. Si odata intrata in poveste nu am mai putut pune cartea jos. E foarte frumoasă. E cartea cu povești pe care orice copil ar trebui să o aibă acasă. Ar trebui să înlocuiască toate culegerile de povești clasice din bibliotecile copiilor. A devenit cartea pe care doresc sa o dau cadou tuturor copiilor. Copiii mei o indragesc acum si o recomanda si ei colegilor si prietenilor lor. Dar hai să va povestesc puțin despre ea, deoarece e o carte la care nu s-a făcut multă publicitate. Curcubeii sunt niște ființe mititele, un fel de spiriduși, ce locuiesc în…

„Bufnița care se temea de întuneric” este o poveste minunată care a trezit dorința de lectura a băiețelului meu, Rareș de 8 anisori. M-a atras și pe mine titlul, deoarece și eu am o anumită teamă înrădăcinată de întuneric… știți voi acele lucruri care se petrec acolo, grrrrr. După ce am citit împreună cartea, Rareș a citit singur, în câteva zile o altă carte, de același autor, destul de măricică, vreo 90 de pagini. Oauuu, am rămas fără cuvinte! Buf este un puiuț de bufniță de hambar care surpriză, se teme de întuneric. Puiul era durduliu și pufos și îi plăcea tareeeeee mult să mănânce. Nu voia deloc să fie pasăre de noapte. Așa că, mama lui îl sfătuiește să zboare în împrejurimi și să afle câte ceva despre întunericul ăla așa de înfricoșător. Și așa află că întunericul este nemaipomenit, blând, distractiv, necesar, fascinant, minunat, frumos. A fost o călătorie extraordinară pe parcursul căreia și eu și Rareș am descoperit o altă față a întunericului. Mi-a plăcut felul în care e scrisă, presărată cu umor ușor de înțeles și de copii, mi-au plăcut desenele, și, mai ales că ne-a învațat următorul lucru: dacă crezi ceva, nu înseamnă neapărat că…

O nouă carte de Oliver Jeffers tradusă, după ce Incredibilul băiețel mâncător de cărți a amuzat și încântat mulți copii și adulți, deopotrivă! Pentru a-și elibera zmeul ce s-a blocat într-un copac, băețelul aruncă în copac tot ce găsește la îndemână. E ușor amuzant când aruncă o scară în copac, dar devine ridicol când aruncă…. un far sau o casă. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este tonul anti-moralist. Este o carte pe care o citești de dragul lecturii, pentru a vedea ce bine se amuză copiii de absurditatea situației. Nu vă faceți griji, copiii vor ști ca nu e normal să arunce chestii în copaci. Cartea e amuzantă, un fel de umor negru pentru copii. Mi-ar fi plăcut să fie mai ușor de citit de către începători într-ale lecturii, lor le-ar plăcea mult povestea și i-ar provoca să ajungă la final. Din păcate fontul ales este unul ce seamănă cu un scris de mână neîngrijit, deci descurajant pentru un copil care învață să citească. Ilustrațiile sunt în stilul lui Oliver Jeffers, parcă sunt desenate  de un copil ce se grăbea să-și facă tema. Mie nu îmi plac în mod deosebit, dar copiilor le provoacă râsul și urmăresc povestea foarte…

Nu credeam să pot să povestesc vreodată cu încântare maximă despre vreo revistă. Dar, Fabulafia ne surprinde plăcut de fiecare dată. Mulțumim editurii Merlin Books pentru frumoasa surpriză. Am povestit despre primele numere din Fabulafia, pe scurt aici, dar aș vrea să vă ajut să descoperiți frumusețea fiecărui număr, așa că o să încerc să vă povestesc despre fiecare în parte. Fabulafia este o revistă-carte cu povești și povestiri ale unor autori și ilustratori români contemporani, în care veți descoperi o lume minunată și surprinzătoare. În primul rând remarcăm calitatea excepțională a revistei, hârtia coperților, a paginilor, culorile vii și atrăgătoare, un lucru foarte important pentru a atrage copilul spre carte și a-i trezi interesul în descoperirea poveștilor care se ascund printre rânduri. Cel de-al patrulea număr al revistei propune o rubrică nouă – Sonofabula -, dar şi o reîntâlnire cu deja cunoscutele „Puncte prin Artă”, „Franţuzeşte-te cu Popesco!”, „Learn Enghlish”, „Vocea Copiilor” sau „Funny Science”. Cuprinsul revistei seamănă cu un labirint, iar descoperirea fiecărei povești devine o aventură. Urmărim firul labirintului și hotărâm împreună cu copilul, la ce poveste, bandă desenată sau activitate să ne oprim. Chiar dacă este recomandată copiilor de 7-12 ani, eu o recomand cu mare încredere…

Cartea am găsit-o la bibliotecă. Era scoasă de pe raft de cineva și m-a intrigat. Pare destul de …. neapetisantă după copertă. E foarte simplă, roșie și cu titlul scris cu litere strâmbe și albe… Titlul e oarecum ațâțător, dar … Nimica-Toată? Oare chiar ar putea fi ceva interesant? Am deschis cartea și atunci i-am descoperit acel ceva ce o face specială, identitatea ei. Am citit primul capitol acolo, la bibliotecă pe scăunele și am hotărât toți trei ca e o carte ce merită luată acasă. Cartea are textul foarte ingenios așezat în pagină. Fiecare pagină e diferită, cu text mai adunat sau mai împrăștiat, cu text scris în valuri, cu caractere mai mici sau mai mari, cu pagini albe sau colorate. Am mai citit cărți cu caractere diferite și, de cele mai multe ori, acest lucru este obositor. Dar aici se utilizează același font în toată cartea, ceea ce oferă acea senzație de confort, pe lângă surpriza formatului paginilor. Imaginile sunt ample și pline de amănunte. Fiind o carte pentru citittorii începători, îmi place că are destule ilustrații pentru a susține interesul. Personajele sunt desenate având caracteristicile principale oarecum exagerate, mie nu îmi place stilul în mod deosebit, dar…