„Pandora e o vulpiță, dar nu una oarecare. Pandora repară lucruri obișnuite, un ceainic spart, o păturică ruptă, un ursuleț de pluș murdar și necăjit. Ea locuiește singură într-o casă înaltă care ar ajunge până la nori dacă aceștia ar exista. Singurătatea micuței făpturi nu ar fi atât de tragică dacă în jurul ei nu ar fi grămezi și grămezi de lucruri aruncate, stricate, uitate. Peisajul gri, ilustrat atât de fidel de Victoria Turnbull, arată un scenariu din viitor asupra căruia se pot crea discuții constructive alături de cei mici. Poluarea, indiferența, risipa – toate, atribute ale lumii moderne. Din punctul acesta de vedere, autoarea punctează aspecte ale realității de care copiii se lovesc zi de zi, dar le ilustrează frumos, plastic, centrând un personaj ludic, drăgălaș, cu care aceștia să se asocieze. Când într-o zi, o mică vrăbiuță cade pe fereastra Pandorei, aceasta nu știe cum să reacționeze. Ar repara-o, dar cum? Așa că o veghează o noapte întreagă și noaptea următoare, și încă o noapte, până când mica pasăre prinde puteri și își ia zborul. În fiecare zi mica prietenă a vulpiței aduce câte o crenguță, câte un mugure, un fruct. Până când, brusc, pasărea nu mai apare….
Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…
De cum am văzut cartea pe raft am vrut să o citesc. Ilustrația este atât de amuzantă și incitantă, încât este greu să te abții. Am așteptat cu greu Jocul de-a povestea de la Tutimi si Titoc, să nu stric surpriza copilului, dar eu am citit-o în avans. Apoi ne-am amuzat împreună citind-o de multe ori, toată sâmbăta. Autorul ne amuză cu povestea unui lup flămând ce primește în casa lui… un mieluț. Oare cât durează până când acesta va ajunge tocăniță? Mai multe despre conținut nu vă spun, că stric surpriza, dar vă invit să o citiți, este delicioasă. Povestea unei relații între două persoane foarte diferite, și cum ajunge dragostea și micile gesturi ce o înconjoară să schimbe lumea! Cuvintele și ilustrațiile se împletesc completându-se reciproc, lăsând impresia că în spatele cărții se află o singură persoană. O recomand cu mare drag pentru citit împreună, iar dacă și jucați un pic rolul lupului cei mici se vor prăpădi de râs. Voi ce părere aveți despre carte? Lăsați un comentariu mai jos ca să știm dacă v-a plăcut. Descriere La primirea unei vizite neașteptate din partea unui mieluț, bătrânul și flămândul lup începe să viseze la o delicioasă tocăniță…
Mărturisesc că nu căutam în mod special o carte despre cai și nici nu ne plăceau în mod special caii. DAR, ”Tropote fermecate. Povești cu cai fantastici” promitea să ne ducă prin lumea întregă și să descoperim aventuri cu căluți. Și promisiunea nu a fost încălcată nici de conținut și nici de ilustrații. Cartea ne-a atras de la copertă, iar mirosul de proaspăt tipărit ne-a încântat simțurile. Am răsfoit cartea înainte de a o citi, pentru că nu știam ce poveste să alegem prima. Apoi am scos o hartă și am studiat-o pentru a ne hotarî. Grozav exercițiu! Poate vă întrebați de ce am scos harta? Ei, uite, pentru că, în cartea găsim basme și povești populare din toate colțurile lumii, despre cai cu puteri magice: “Inima-Singuratică și calul cel bătrân” (America de Nord) “Nărăvașul” (Nordul Indiei) “Iapa albă” (Țara Bascilor) “Căluțul cocoșat” (Rusia) “Petit Jean și calul alb” (Canada franceză) “Manzul Qeytas” (Iran) “Băiatul care a mers călare până pe tărâmul morților” (Albania) “Calul fermecat” (Ungaria) Răsfoiți și voi înainte de a comanda cartea pentru că merită să o aveți în bibliotecă. : ”Tropote fermecate” este o carte pe care o recomand pentru incursiunea în lumea magică a basmelor…
Din cine stie ce motive pe care nu sunt in stare sa le investighez, poneii par sa aiba un lipici grozav la copii. La fete, cel putin. Asa ca, dupa „Poneiul meu din stele”, mi s-a parut cumva firesc sa completez ‘herghelia’ cu „Fina, poneiul norilor”. Pe langa o noua aventura intr-o lume fantastica, plina de sensibilitate si de lumina, am primit si-o poveste despre acomodarea la gradinita. Vă recomandăm să citiți: Poneiul meu din stele – Harriet Grundmann Elefantastic in Africa! – Michael Engler, Joelle Tourlonias Dorinţa iepuraşului – Paul Stewart, Chriss Riddell Te iubesc zi și noapte – Smriti Prasadam – Halls, Alison Brown
Iarna e incă aici. Anotimpul magic care place atât de mult copiilor, în ciuda vremii urâte, a frigului și viscolului. Îmi place să citim și cărți ce povestesc despre vremea de afară în fiecare anotimp, așa că am căutat cărți despre iarnă. Așa am ajuns la aceasta. Mănușa. Povestea este încântătoare. Mi-a plăcut mult introducerea făcută de autor poveștii, și grija lui pentru a găsi povestea potrivită, pentru a păstra acuratețea culturală. Să nu o evitați. Citiți-o împreună cu copiii, le va plăcea să afle povestea din spatele poveștii, să învețe că și autorii muncesc pentru a scrie o poveste frumoasă. Protagonistul este un băiețel ce își dorește mănuși albe ca zăpada, dar bunica lui îi spune că nu sunt practice. Insistând, primește ceea ce dorește. Și ce să vezi – bunica avea dreptate, manușa chiar s-a pierdut. Aici noi am vorbit de răsfăț și cum e bine să ascultăm argumentele pentru care adulții ne refuza unele lucruri… Apoi începe aventura mănușii în zăpadă. Amuzant, încet, încet, în mănușă își fac loc animăluțele din pădure. E drăguț cum căldurica le aduce la un loc pe toate – nimeni nu se ceartă, se acceptă unul pe celălalt pentru că mereu cel…
Am început anul cu un proiect de familie. Deoarece trezitul de dimineață era cam greu pentru piticul meu de 5 ani și jumătate, am început să îi trezesc mai devreme! Pe amândoi. Dar nu oricum, ci citindu-le pentru 15-20 de minute dimineața, înainte de ora 7 cand ar trebui să fie în picioare. Și de două săptămâni am reușit să facem asta zi de zi, fără nicio lacrimă! Niciun mârâit. Mă simt extraordinar. Dar să revenim la cărți. Am ales pentru acest experiment o carte ce poate fi apreciată de amândoi copiii, Pinguinii domnului Popper, despre care auzisem doar cuvinte de laudă. Și nu am fost dezamăgiți. Experianța a fost încântătoare. Atât pentru copii cât și pentru mine. Cartea a fost scrisă în anii ’30 și a câștigat premiul Newbery în 1939 Newbery, și a captivat generații de cititori. Pe scurt, este povestea unei familii care primește un cadou neconvențional – un pinguin. Domnul Popper, un zugrav mare iubitor de aventuri și exporatori, la care are acces doar în cărți și filme documentare, este încântat. Încet, încet familia își modifică stilul de viață și chiar locuința lor pentru a-l face pe micuțul musafir cât mai confortabil. Apoi familia se mărește…
Tot navingand pe bloguri ale unor mamici cu vechime, am aflat de cartea „Cauta-ti prietenii” de Ramona Ciobanu. Am intrat pe site-ul www.povestileramonei.ro si am descoperit cum pot comanda cartea. „Cauta-ti prietenii!” contine trei povesti: „Cu corn sau fara”, „La umbra baobabului” si „Olivia”. „Cu corn sau fara” este o poveste despre un pui de rinocer, Adongo, care este nemultumit de cornul sau. Experientele prin care trece il fac sa inteleaga ca fiecare specie este intr-un anumit fel cu un scop. Este o poveste despre ce inseamna sa ajuti, sa fii tolerant si generos cu semenii. O calatorie plina de aventuri. „La umbra baobabului” este povestea baobabului, un arbore singuratic, Farus si de asemenea despre prietenie. Batanga, o suricata simpatica si Tromba elefantul pornesc in calatorie pentru a-i gasi rudele baobabului. Lor li se alatura un bosiman, Madiba. Povestea este despre bunatate, prietenie, culturi diferite. „Olivia” este o fetita pasionata de georafie. Primeste un atlas geografic de la bunici si vrea sa calatoreasca mult, sa cunoasca animale. Este o poveste cu un elefant, Tromba, care o viziteaza pe Olivia si incearca sa ii explice ca nu ii place faptul ca semenii lui sunt folositi la circ. Grafica este minunata! Foile…
„Prima mea carte cu 165 de animale” cuprinde ilustrații cu animale și informații de bază despre caracteristicile acestora, despre mediul în care trăiesc, familiile din care fac parte, curiozități din lumea lor. Gruparea după mediul în care trăiesc, consider că este un plus pentru achiziționarea cărții, facilitând învățarea în rândul copiilor. Poate fi citită copiilor de la vârste mici, datorită paginilor cartonate și ilustrațiilor colorate. Unele informații și animale sunt greu de reținut de către copiii mici, cartea putând fi împărțită în două volume: unul dedicat copiilor mici – cu ilustrații ca acestea pe care le regăsim în volumul de față și cu descrieri mai simpliste, iar cel de-al doilea volum, dedicat copiilor mai mari, care să conțină curiozități, specii mai rar întâlnite și ilustrații mai apropiate de imaginea reală a animalelor decât de cea a desenului animat. Spre exemplu, în dreptul căprioarei avem descrierea ”Simpatica Bambi din filmul de desene animate”, iar în descrierea mistrețului aflăm că el aparține familiei suinelor. Cod: CRI973-508-054-6 Categoria:Practic Pentru Copii Ediție:Broșata Editura: CRISAN Format: 180×220 Nr. pagini: 48 Comandă cartea de aici sau aici Vă recomandăm să citiți: Te iubesc zi și noapte – Smriti Prasadam – Halls, Alison Brown Elmer și monstrul…
Am găsit această carte în librărie și m-a atras titlul – oare ce or fi curcubeii? Văzând că autoarea e din Cluj, am fost super încântată și am luat-o acasă. Imi place sa citesc carti de autori romani, si cu atat mai mult din Cluj. Dar, când am început să citesc cu copiii din ea, ne-am cam împotmolit. De ce, vă întrebați? Prima poveste din carte este un pic lungă și acțiunea se dezvoltă lent. În plus, sunt putine ilustrații. Astfel curcubeii au ajuns pe raft și acolo au rămas o vreme bună. Fiind determinată să aflu despre curcubei, am citi-o singură. Si odata intrata in poveste nu am mai putut pune cartea jos. E foarte frumoasă. E cartea cu povești pe care orice copil ar trebui să o aibă acasă. Ar trebui să înlocuiască toate culegerile de povești clasice din bibliotecile copiilor. A devenit cartea pe care doresc sa o dau cadou tuturor copiilor. Copiii mei o indragesc acum si o recomanda si ei colegilor si prietenilor lor. Dar hai să va povestesc puțin despre ea, deoarece e o carte la care nu s-a făcut multă publicitate. Curcubeii sunt niște ființe mititele, un fel de spiriduși, ce locuiesc în…