Citește, visează, crești!

„Lupul cel mare și lupul cel mic” ne-a încântat încă de la titlu. Ne plac cărțile în care sunt două personaje principale, pentru că ne pot transpune (mamă și copil) în rolurile principale și transformă experiența cititului împreună, într-un moment special de conectare. Ilustrațiile simple și expresive îl ajută pe copil să înțeleagă și să își imagineze mai bine, universul în care își duc veacul personajele principale. Lupul cel mare este întruchiparea părintelui, fratelui mai mare sau prietenului de încredere. El este un exemplu pentru lupul cel mic: făcea gimnastică, mânca sănătos, dar cel mai important este că îi era si lui frică. Îi era frică de necunoscut. Îi era frică de lupul cel mic, pe care l-a văzut în depărtare, pe când era doar un punct mic. Pentru copii este important să înțeleagă că frica este un sentiment normal, natural și că doar experimentându-l, trăindu-l ajungi să fii curajos și să poți să îți faci prieteni. Teama și nesiguranța sunt firești, dar este important să ai prieteni. Nimeni nu vrea să trăiască singur. Singurătatea nu te face fericit. Chiar și un prieten te poate face să vibrezi, să descoperi ce este iubirea, empatia, grija, dorul, generozitatea. Povestea este ușor…

Am vrut să citesc o carte amuzantă cu copiii, dar să fie potrivită și pentru Vlad, care acum are 6 ani și jumătate. L-am ales pe Rostogol, fiind scris de o autoare româncă cu un umor original, fin. Desemenea, cartea e câștigătoarea secțiunii 0-7 ani din cadrul Trofeului Arthur, în 2014, deci aveam așteptări de la ea. Povestea e destul de complexă pentru categoria de vârstă propusă, dar curge plăcut și e plină de dialoguri amuzante. Două berze se străduie să livreze un purceluș care are rău de înălțime: doamna Flavia, o barză ce urmează să iasă la pensie, aceasta fiind ultima ei cursă, și ucenicul ei, bărzoiul Zdrell, care își dorise o carieră de bibliotecar, nicidecum curier de livrat bebeluși. Bebelușul zglobiu e furat de vulpoiul Socott, care dorește să îl dăruiască vulpiței Carla pentru a o impresiona cu talentele lui de vânător, apoi este preluat de trei corbi ce doresc să îl ducă la palat pentru a primi o recompensă. Suspansul creat este unul potrivit pentru copii, care așteptau cu nerăbdare următorul capitol. Vă lăsăm și pe voi în suspns – oare va reuși Rostogol să ajungă acasă? Povestea este foarte amuzantă pentru copii, având multe situații ironice…

Avem cartea în bibliotecă de ceva vreme. Mi-au plăcut toate cărțile din această colecție și eram nerăbdătoare să o  citim. Cand am reluat obiceiul de trezire cu poveste de la începutul lunii septembrie, să ne pregatim pentru școală, am luat-o cu mari speranțe. E o carte frumoasă cu un titlu incitant – serios, mami? Cum poate un motan să învețe o pescărușă să zboare? Și am pornit să aflăm. Motanul Zorbas locuiește în Hamburg și rămâne singur acasă pentru o vreme. Într-o zi la el pe balcon a aterizat o pescărușă bolnavă, ce abia scăpase dintr-o pată de petrol din Marea Nordului. Deși se sperie la început, se apropie de ea și își dorește mult să o ajute. Pescărușa îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Zorbas pleacă în căutare de ajutor dar ea simte că se stinge și atunci depune un ou acolo, pe balcon, lăsându-l în grija unui motan. Povestea ne poartă într-o aventură în care Zorbas face tot ce îi stă în putință pentru a-și ține promisiunea față de pescărușă – clocește oul, ferește puiul de pericole,…

De mult prea multă vreme încerc să scriu despre această carte și parcă nu îmi găsesc cuvintele. De fiecare dată când mă gandesc la „Doar țiți râmâne mică” mă încearcă o multitudine de sentimente: dorul unui pui mic care suge cu nesaț pentru că lăpticul mamei e hrana lui, nostalgia unui pui mare care își găsește liniștea și calmul la sânul mamei, calmul și liniștea care se instalează când somnul îi învăluie pleoapele celui mic, explozia de bucurie și entuziasm că această carte există. Și, multe altele pe care nu le pot exprima în suficiente cuvinte. Bucuria de a scrie despre această carte îmi inundă sufletul și, de câte ori am ocazia, povestesc cu fiecare mamă despre minunatele ei cuvinte și ilustrații. Am citit și recitit cartea de zeci de ori, dar sentimentele mele sunt aceleși. Aceasta e o carte pe care să o citești tu mama și să o păstrezi pentru când vei deveni bunică, să o oferi mamei să citească la momentul potrivit. Și da, e cea mai potrivită carte pe care să o oferi cadou unei proaspete mămici. În „Doar țiți râmâne mică” o să descopere o lume caldă, liniștită și un drum lin spre „dragostea cea…

Ne plac mult poveștile cu girafe. Vedeți și Trambulina bat-o vina. Ni se par animale inteligente, simpatice și comice iar când am descoperit încă o girafă pasionată de spațiu în povestea „O girafă în spațiu” de pe poveștilecristinei.ro, am fost super încântați. Am citit-o pe nerăsuflate de mai multe ori, iar când am aflat că o să o avem și în format fizic, am fost și mai încântați. Yuhuu!! Vă invit să citiți povestea online, dacă nu ați facut-o încă, sau să o ascultați citită de Teo. Până atunci, să vă prezint cartea aceasta minuntată care ne-a surprins de la ilustrațiile de pe copertă. Între minuntatele coperți se ascund 8 povești care atrag prin ilustrații și texte scrise spre a atrage la lectură. Crabul fericit – este povestea pe care trebuie să o citiți copiilor care „își doresc și luna de pe cer” și cred că dacă o să reușească să o aibă, o să fie cei mai fericiți din lume. Este o poveste despre prietenie, conlucrare, fericire și nefericire. Este povestea unui crab visător și dorința lui de înavuțire. Este povestea drumului său spre îndeplinirea visului și despre pierderea și recâștigarea prietenilor. Norișorul Roz e povestea unei familii de…

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…

Știți cărțile acelea care îți vine să le strângi în brațe? Să le ții mereu aproape? Pe care îți e greu să le împrumuți și celor mai buni prieteni – care știu să se poarte bine cu cărțile? Iată că am ajuns la una din aceste cărți. Editată cu grijă și drag de Cartemma și oferite copiilor din România. Mulțumim, Cartemma! Patru prieteni – Ariciul, Iepurele, Șoarecele și Vulpoiul, iubesc poveștile și le place mult să citească. Citesc mereu și mereu singura carte pe care o au. La un moment dat se întreabă cum ar fi dacă ar avea și altă carte… Apoi își dau cu presupusul despre cum și de unde apar cărțile. Pornind în căutarea unei cărți, descoperă o casă ce avea pe pereți rafturi întregi de cărți. Încep să citească și citesc, citesc, până când apare stăpânul acasă. Acesta era un urs foarte grijuliu cu cărțile sale, care se supără când vede ce s-a întâmplat la el acasă. Ce se întâmplă mai departe vă las să descoperiți voi, pentru că povestea e încântătoare. Am citit cartea pe nerăsuflate când a sosit coletul și am rămas fără cuvinte. Era … povestea mea și a Comorii mele. Eram atât…

Din fericire, am ales să citesc povestea înainte de somn. Din nefericire, aveam invitată o fetiță să doarmă la noi. Din fericire, și fetița și băiatul doresc să citim povești interesante, în orice moment al zilei. Din nefericire, nu își doreau să citim această carte. Din fericire, am început să o citesc cu voce tare, în timp ce ei încă se jucau. Din nefericire, s-au oprit din jocul lor atât de interesant. Din fericire, au început să asculte povestea și s-au bucurat nespus. Din nefericire, nu aveau răbdare să termin pagina. Din fericire, voiau să vadă ilustrațiile de pe pagina următoare. Din nefericire, ilustrațiile sunt foarte sugestive. Din fericire, și textul este scurt pe fiecare pagină. Din nefericire, cartea are abia 44 de pagini. Din fericire, au apreciat fiecare pagină. Din nefericire, au vrut să o citească împreună. Din fericire, și-au amintit textul la fiecare pagină. Din nefericire, voiau să zică fiecare alternativ paginile cu ”din fericire” și ”din nefericire”. Din fericire, au citit cartea de 6(șase ori). Și din nefericire trebuiau să doarmă, și din fericire, ne-am distrat copios și a doua zi diminieață, amintindu-ne ce carte intersantă, frumoasă și suprinzător de incitantă am citit. Mulțumim Editura Frontiera pentru…

Cresc un copil care este mare fan al trambulinei. Iubește mșcarea, rimele și poveștile. Dacă s-ar putea, ar povesti și ar sări zi si noapte. Așa că, o poveste despre o trambulină i s-a părut atractivă și și-a dorit mult să o citim. Mulțumim editurii Cutiuța cu povești pentru această carte și abia așteptăm să citim mai multe cărți minunate de la voi. Ne-a plăcut calitatea ediției și ne-au amuzat ilustrațiile minunate. ”O girafă balerină care sare-n trambulină, Și o bufniță ciudoasă îi cam joacă ei o farsă! Tina, brusc, a dispărut. Spune tu, ce-i de făcut? Dar uite, uite-o că apare! Se zărește mică-n zare Pe-un meteorit călare! Căci, ce-i oare mai special Decât surfingul stelar? Ai văzut așa ceva? Nici eu, dar girafa da!” ”Trambulina, bat-o vina” prezintă în rime aventura girafei balerine, Tina, în urma unei sărituri excepționale pe o trambulină. Tina este o girafă foarte amuzantă și cu expresii faciale demne de un comic profesionist. Sentimentele prin care trece in timpul săriturilor sunt perfect ilustrate. Este ”încurajată” să sară mai sus, stârnindu-i curiozitatea, o bufniță ghidușă. Și reuși să o facă pe Tina să sară până unde credeți? Până pe Lună. Dacă vă întrebați ce sunt…