Ieri am terminat de citit împreună cu băiețelul meu de 10 ani, cartea „Aventurile lui Remy în lumea lui Tot ceea ce există” de Nicoleta Mariana Orlea. Mai bine zis, el a terminat de citit ultima povestire din carte. Ne-am bucurat și ne-am întristat să facem cunoștință cu Remy și iar ne-am bucurat și iar ne-am întristat. Poate vă întrebați de ce. Pentru că, e prima carte pe care am citit-o și care spune povestea lumii unui copil cu autism. Am citit și recitit fiecare întâmplare prin care trecea Remy și am fost acolo cu sufletul la gură la fiecare pas pe care l-a făcut, la fiecare nouă achiziție, la primele cuvinte rostite, la fiecare zâmbet. Este o carte magică. Te poartă prin sentimente, trăiri, dureri, neînțelegeri, evoluție, involuție și achizițiile unui copil cu totul special. De ce a durat mult să citim această carte și de ce o iubim? E greu de explicat lumea unui copil cu autism, mai ales dacă nu ai intrat în contact cu unul. Iar, al meu copil a fost curios să afle cât mai multe despre acești copii cu totul speciali. Așa că, după fiecare poveste, am căutat explicații, am căutat informații despre autism….
Cartea ne-a atras prin copertă și am decis că trebuie citită. Am împrumutat-o de la Biblioteca Octavian Goga din Cluj, împreună cu „Elmer și monstrul” și „Cometă în Momilandia”, despre care o să vă povestesc cât mai repede. „Kitamura este unul dintre cei mai originali şi mai rafinaţi ilustratori de cărţi pentru copii din lume.” – Sunday Times Și ce mare dreptate! Am răsfoit cartea în bibliotecă, pe holul bibliotecii și în mașină. Nu am reușit să pornim spre casă fără să o citim. A fost odată un băiat pe nume Arthur, care nu voia să se ducă la culcare, ci voia să se uite la televizor. Dar mama lui nu-l lăsa. „O să mă supăr”, a spus Arthur şi chiar s-a supărat. Foarte, foarte tare… Toată furia lui Arthur se transformă, îl transformă și transformă totul în jur. Se declanșează furtuna cu tunete și fulgere. Cartea este foarte vizuală prin text, dar mai ales prin imagini. Si nimeni, nu reușeste să îl liniștească. Arthur se trezește la final, singur pe o bucățică din Marte, întrebându-se de ce era furios. Textul are mai puțin de 200 de cuvinte, dar impactul este major și de fiecare dată când cineva se înfurie…
Furia e o temă care e abordată în mai multe cărți pentru copii, lucru care mă bucură, deoarece furia e o emoție atât de prezentă în viețile micuților încât au nevoie de ajutorul nostru pentru a le-o gestiona, inițial, apoi pentru a le explica ce se întâmplă cu ei. În nici un caz nu ajută să îi pedepsim sau să îi certăm pentru că sunt furioși. Această carte, în mod special, ne-a plăcut tare mult. Poate fi folosită și ca și carte terapeutică, dar și ca și lectură acasă pentru a le arăta copiilor noștri că știm și noi ce e furia. Autorul îl ia pe copil cu el încă de pe prima pagină – Ești și tu uneori furios? Oare ce copil ar spune nu… Și așa copilul pornește împreună cu protagonistul poveștii fără a se simți acuzat sau arătat cu degetul. În poveste aflăm motivele cele mai dese pentru care se înfurie copiii, și ce își doresc copiii să facă în astfel de momente. Dar, e foarte clar că unele lucruri nu sunt potrivite sau corecte. Și atunci primim câteva sugestii de ajutor în astfel de situații. Aici puteți elabora cu prichindeii voștri pentru a găsi care sunt…
O carte despre crizele de furie ale copiilor, scrisă pentru copii, pe limba lor. Cartea are ilustrații mari și expresive, foarte bine coordonate cu textul de pe fiecare pagină. Ilustrațiile sunt simple, oarecum naive, dar care trezesc cu succes empatia copiilor. Copiilor le place mesajul că și alți copii se înfurie, astfel li se validează și lor emoțiile. Faptul că atunci când se înfurie, copiii se aseamănă cu o gorilă sau cu un tigru, le da o imagine mai palpabilă asupra furiei și îi ajută să înțeleagă că furia e controlabilă. Se accentuează cam mult, după părerea mea, pe faptul că trebuie să alungăm furia, deoarece nu e plăcut să fii în preajma unui om furios. Dar mesajul e, în general benefic, oferă soluții pentru a putea alunga mai repede furia, le spune copiilor că au tot dreptul să se înfurie. Cartea se adresează copiilor peste 3 ani, vorbește într-un limbaj simplu și clar pentru cei mici, dar e la fel de bine primită și de copii de 8 ani, care au nevoie de înțelegerea emoțiilor. Totuși, ilustrațiile puțin exagerate tind să nu mai fie pe placul copiilor mai mari. Experiența lecturii, ca întreg, este una destul de plăcută, dat…