Citește, visează, crești!

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…

Am vrut să citesc o carte amuzantă cu copiii, dar să fie potrivită și pentru Vlad, care acum are 6 ani și jumătate. L-am ales pe Rostogol, fiind scris de o autoare româncă cu un umor original, fin. Desemenea, cartea e câștigătoarea secțiunii 0-7 ani din cadrul Trofeului Arthur, în 2014, deci aveam așteptări de la ea. Povestea e destul de complexă pentru categoria de vârstă propusă, dar curge plăcut și e plină de dialoguri amuzante. Două berze se străduie să livreze un purceluș care are rău de înălțime: doamna Flavia, o barză ce urmează să iasă la pensie, aceasta fiind ultima ei cursă, și ucenicul ei, bărzoiul Zdrell, care își dorise o carieră de bibliotecar, nicidecum curier de livrat bebeluși. Bebelușul zglobiu e furat de vulpoiul Socott, care dorește să îl dăruiască vulpiței Carla pentru a o impresiona cu talentele lui de vânător, apoi este preluat de trei corbi ce doresc să îl ducă la palat pentru a primi o recompensă. Suspansul creat este unul potrivit pentru copii, care așteptau cu nerăbdare următorul capitol. Vă lăsăm și pe voi în suspns – oare va reuși Rostogol să ajungă acasă? Povestea este foarte amuzantă pentru copii, având multe situații ironice…

Ați pățit vreodată să cumpărați o carte și apoi să o citiți? Presupun ca da, facem asta destul de des… Așa am făcut eu cu iepuroiul cel rău. Avem noi o problemă cu bullingul și am crezut că va fi de ajutor. Și a fost într-o oarecare măsură, dar cu adăugiri și discuții după final. Patru frățiori iepurași sunt acasă și le e foame. Merg pe rând pe câmp să culeagă morcovi, dar acolo dau de Iepuroiul cel Rău care nu îi lasă să ia cu ei acasa morcovii. Nici unul nu spune  celorlalți ce i s-a întâmplat, doar intră într-o stare de neputință. Pentru a-mi spune părerea despre această carte voi divulga ușor finalul, ceea ce nu fac prea des. Dacă nu doriți să aflați, nu mai citiți mai jos. În final, cei patru iepurași îi dau o lecție Iepuroiului cel Rău, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Dar nu doar pe mine, ci și pe copii. Amândoi au sărit supărați De ce? Asa nu l-au învățat nimic pe iepuroiul-cel-rău, doar au învățat ei de la ei cum să fie răi… Deci cartea m-a dezamăgit… și prin faptul că toți trei frații nu reușesc să verbalizeze într-un fel teama…

Avem cartea în bibliotecă de ceva vreme. Mi-au plăcut toate cărțile din această colecție și eram nerăbdătoare să o  citim. Cand am reluat obiceiul de trezire cu poveste de la începutul lunii septembrie, să ne pregatim pentru școală, am luat-o cu mari speranțe. E o carte frumoasă cu un titlu incitant – serios, mami? Cum poate un motan să învețe o pescărușă să zboare? Și am pornit să aflăm. Motanul Zorbas locuiește în Hamburg și rămâne singur acasă pentru o vreme. Într-o zi la el pe balcon a aterizat o pescărușă bolnavă, ce abia scăpase dintr-o pată de petrol din Marea Nordului. Deși se sperie la început, se apropie de ea și își dorește mult să o ajute. Pescărușa îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Zorbas pleacă în căutare de ajutor dar ea simte că se stinge și atunci depune un ou acolo, pe balcon, lăsându-l în grija unui motan. Povestea ne poartă într-o aventură în care Zorbas face tot ce îi stă în putință pentru a-și ține promisiunea față de pescărușă – clocește oul, ferește puiul de pericole,…

Ne plac mult poveștile cu girafe. Vedeți și Trambulina bat-o vina. Ni se par animale inteligente, simpatice și comice iar când am descoperit încă o girafă pasionată de spațiu în povestea „O girafă în spațiu” de pe poveștilecristinei.ro, am fost super încântați. Am citit-o pe nerăsuflate de mai multe ori, iar când am aflat că o să o avem și în format fizic, am fost și mai încântați. Yuhuu!! Vă invit să citiți povestea online, dacă nu ați facut-o încă, sau să o ascultați citită de Teo. Până atunci, să vă prezint cartea aceasta minuntată care ne-a surprins de la ilustrațiile de pe copertă. Între minuntatele coperți se ascund 8 povești care atrag prin ilustrații și texte scrise spre a atrage la lectură. Crabul fericit – este povestea pe care trebuie să o citiți copiilor care „își doresc și luna de pe cer” și cred că dacă o să reușească să o aibă, o să fie cei mai fericiți din lume. Este o poveste despre prietenie, conlucrare, fericire și nefericire. Este povestea unui crab visător și dorința lui de înavuțire. Este povestea drumului său spre îndeplinirea visului și despre pierderea și recâștigarea prietenilor. Norișorul Roz e povestea unei familii de…

Toamna cea colorată se apropie de sfârșit. Vremea e tot mai mohorâtă și frigul ne provoacă să ne scoatem hainele groase din dulap. Copiii deja se gândesc la zăpadă, la vacanță, la … Crăciun. La Moș Crăciun. Și încep deja listele pentru Moșu… Oare acest lucru este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri de Crăciun? Cadouri, peste cadouri, dorințe, dulciuri frumos colorate și iarăși cadouri? Dorința cea mai arzătoare a copiilor este să stea mai mult cu noi, părinții, doar că nu știu că pot trece acest lucru pe lista lor de dorințe. Noi vrem să le transmitem adevăratul spirit al Crăciunului, dar uneori nu știm cum. În această perioadă încep să mă gândesc la cărțile de iarnă care le vom citi la gura sobei, adică pe covorul pufos așezat lângă caloriferul decorat ca un șemineu :), sau lângă brăduțul nostru mititel pe care îl scoatem prin 6 decembrie din cutie și îl tot decorăm până la Crăciun. Sunt multe cărți de Crăciun cu coperți frumos decorate care s-au dovedit a fi total nepotrivite pentru copii. Am dat peste cărți „de Crăciun” care aveau povești înfiorătoare, sau prea moralizatoare, deci fiți atenți ce cumpărați și aruncați măcar o privire…

Ştii cum te simţi atunci când eşti pe fugă, te strădui tare să nu-ţi uiţi acasă mai mult de trei lucruri, pentru ca n-ai timp să tot urci din maşină după ele, iar copilul bâzâie întruna, de-ţi vine să-i îndeşi în gură un pumn de caramele? Ştii cum te simţi atunci când, exasperată, te apleci spre el, fără să mai ai puterea să-l asculţi de fapt şi tot ce are să-ţi spună, atât de insistent şi de urgent, e „te iubesc”? „N-am timp!” e fix despre asta: despre ţiuitul pe care ni-l lasă în minte şi-n suflet refluxul grabei. Tim e un ursuleţ prietenos de care n-au timp fix prietenii lui. Vine iarna şi perspectiva ei îngheaţă în avans bunăvoinţa iepuraşei Rica – preocupată să agonisească hrană pentru puii ei, a bursucului Ucu, şi el mânat de aceleaşi apucături de pensionar posedat de grijile aprovizionării. Nici veveriţa Riţa nu-i mai abordabilă, are de atins un target de nuci şi alune puse la păstare. Toţi prietenii inocentului Tim susţin cu ardoare că dragostea trece prin stomac, dar numai prin unul plin. Aşa că nu mai e timp de drăgălăşenii şi nici unul nu are timp să asculte ce are Tim de zis. Doar că,…

Am așteptat mult pachetul de la Cartea copiilor. Ne plac mult cărțile lor și auzisem lucruri bune și despre aceasta. Am ezitat să o cumpăr deoarece nu îmi plac cărțile cu teme religioase deoarece, majoritatea, au un ton moralizator pe care nu doresc să îl transmit copiilor. Cartea e frumoasă și îngrijită, o calitate cu care ne-am obișnuit de la Cartea copiilor. Povestea m-a surprins în mod plăcut. La regele Solomon vin doi frați care se ceartă pentru moștenirea lor. Ca să îi ajute să găsească o soluție, regele le spune o poveste despre doi frați care împart o bucată de pământ – o lucrează împreună și apoi împart recolta. Grija pentru celălalt al fiecărui frate este înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte mult că povestea se oprește și nu ține o predică cititorilor. Avem încredere că ei înțeleg și procesează mesajul în ritmul lor. Nu este nimic ce sa nu îmi placă. O recomand cu drag ca o carte pentru a transmite principii morale sanatoase fără predici. Copiilor mei le-a plăcut cum se ajutau frații din poveste, pe ascuns, pentru a nu se deranja unul pe celălalt.   Prezentare O poveste din Ierusalim Odată, demult, peste orașul Ierusalim domnea înțeleptul rege…

Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…

Mărturisesc că nu căutam în mod special o carte despre cai și nici nu ne plăceau în mod special caii. DAR, ”Tropote fermecate. Povești cu cai fantastici” promitea să ne ducă prin lumea întregă și să descoperim aventuri cu căluți. Și promisiunea nu a fost încălcată nici de conținut și nici de ilustrații. Cartea ne-a atras de la copertă, iar mirosul de proaspăt tipărit ne-a încântat simțurile. Am răsfoit cartea înainte de a o citi, pentru că nu știam ce poveste să alegem prima. Apoi am scos o hartă și am studiat-o pentru a ne hotarî. Grozav exercițiu! Poate vă întrebați de ce am scos harta? Ei, uite, pentru că, în cartea găsim basme și povești populare din toate colțurile lumii, despre cai cu puteri magice: “Inima-Singuratică și calul cel bătrân” (America de Nord) “Nărăvașul” (Nordul Indiei) “Iapa albă” (Țara Bascilor) “Căluțul cocoșat” (Rusia) “Petit Jean și calul alb” (Canada franceză) “Manzul Qeytas” (Iran) “Băiatul care a mers călare până pe tărâmul morților” (Albania) “Calul fermecat” (Ungaria) Răsfoiți și voi înainte de a comanda cartea pentru că merită să o aveți în bibliotecă. : ”Tropote fermecate” este o carte pe care o recomand pentru incursiunea în lumea magică a basmelor…