Citește, visează, crești!

Tocmai am terminat de citit impreuna cu copiii o noua carte de Adina Rosetti, o minunata poveste despre cuvinte cu talc, curaj si perseverenta. Noua ne-a placut mult mesajul de inceput al autoarei, care dedica cartea nu doar copiilor ei, Anton si Clara, dar si tuturor copiilor „care iubesc cuvintele”. Asa ca Vlad a ajuns in al noualea cer, deoarece cartea ii e dedicata si lui ;). Rezumat Anton, un baietel ca multi altii, isi doreste sa devina arhitect dar, pana mai creste, este nevoit sa se inteleaga cu sora lui mai mare. Nereusind de mult ori sa faca acest lucru, ajungea sa foloseasca vorbe urate. Dupa o cearta mare cu sora lui, Anton ajunge in Tara Cuvintelor Anapoda. Aici intalneste o multime de personaje care mai de care mai ciudate (un domn chel cu o tichie de margaritar, o fetita care ingheata apele – stiti oare de ce?, o pupaza ce isi cauta colacul, pe Coate-Goale, Zgarie-Branza, Mate Fripte, Linge Blide, Teleleu Tanase si multi altii), ce ii vorbesc intr-un limbaj greu de inteles la prima vedere. Incet, incet, Anton incepe sa inteleaga ce se intampla, porneste intr-o aventura hotarat sa se intaorca. Pe drum isi face prieteni, e…

TUP, salvatoarea iernii este o poveste despre un pui de ciocarlie ager la minte, un melc sprinten, cu cochilia plina de carti, si o bufnita vegetariana, care salveaza impreuna padurea si aduc iarna. Insa dincolo de povestea frumoasa pentru mine cartea asta este plină de lecții despre acceptare, bunătate, prietenie. Despre cum fiecare vrea să se simtă iubit și acceptat, nimeni nu vrea să fie singur, ne dorim cu toții o familie și prieteni care să ne iubească și să ne accepte așa cum suntem. Cât de bine ar fi să renunțăm la prejudecăți și să-l vedem pe cel de lângă noi așa cum e, asta ar fi de ajuns. Teama că nu ești suficient e mare și de aici grija permanentă că nu vei fi iubit pentru ce ești, că doar dacă vei fi intr-un anume fel te vei putea integra. Este o carte despre curaj, despre cum cu mic, cu mare, chiar dacă suntem diferiți, fiecare putem face o schimbare. Putem ajuta la a crea o lume mai bună. Nu putem să mai fim indiferenți la ce se întâmplă, trebuie ca fiecare să facă ceva, atât cât poate să contribuie pentru a salva cât încă mai avem ce salva….

Trebuie să recunosc că mi-au plăcut versurile de mică. Mereu inventam câte-o poezie când mă jucam. Mereu scriam poezii când eram veselă. Iar în adolescență când eram tristă, deprimantă și îl simțeam pe Bacovia simțeam poezia prin toți porii. Și, mereu mi-a plăcut matematica. O înțelegeam natural, îi înțelegeam sensul, rostul pe această lume și formulele mi se păreau mereu foarte ușor de înțeles. Cumva i-am transmis toată această pasiune și băiețelului meu, iar când a văzut coperta de la „Magia punctelor” a fost super încântat că o să citim o poveste despre matematică. Când a început să o răsfoiască a exclamat: „Mami, sunt rime! Ce bine! Hai să citim!” Am citit pe nerăsuflate toate poeziile, toate cele 56 de pagini. Ne-am amuzat, ne-am imaginat fiecare poezie. E adevărat că nu am reușit să le comentăm pe fiecare în parte, pentru că era pregătit cu creionul să unească punctele de pe paginile cu ilustrații. „Magia Punctelor” scrisă de Ștefania Tudorache este o carte cu poezii ilustrate iteractive pentru copii. Vă oferă un moment bun de conectare cu copilul. Citiți versurile împreună. Memorați poeziile care vă plac. Învățați formele geometrice. Recunoașteți formele geometrice în diverse obiecte, plante, animale. Învățați să desenați…

Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…

Fără Porecle! a ajuns în mâinile noastre în momentul cel mai potrivit, și anume înainte de începerea școlii. Viața îți dă întotdeauna unelte potrivite, la momentul potrivit. Trebuie doar să le vezi și să știi să le folosești. Așa e și această carte. Un instrument potrivit pe care trebuie să știi să îl folosești. Inițial am zis să citesc cartea singură și apoi împreună cu copilul, dar acesta, când a vazut-o a insistat să o citim imediat. ” – Mami, această carte e despre prieteni. Uite, si despre un băiat care vrea să fie prieten cu ceilalți. – De unde știi tu asta? l-am întrebat. – Uite, vezi cum prietenii stau împreună și băiețelul în verde e supărat? Nu știe cum să fie prieten cu ceilalți.” Și, uite așa, doar din ilustrația de pe copertă băiețelul meu a sustras întreaga esență a acestei cărți. „Fără porecle” este o carte despre prietenie. Dar, mai presus de asta, este o carte despre un fenomen îngrijorător și în contină creștere – bullyingul. Conform Wikipedia: Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă…

„Balul Florilor” este o poveste despre curaj și acceptarea diferențelor. Domnul Conopidă și domnișoara Morcov își fac curaj și merg la Balul Florilor, cu toate că nu primiseră invitație, doar erau „neam de buruieni” care „nu știu decât să zacă-n supă și-n mâncăruri urât mirositoare”. Legume la Balul Florilor? Nu s-a mai văzut așa ceva! Dar sub privirile indignate ale florilor prezente cei doi hotărăsc să se simtă bine și încep să danseze…și câtă grație în dansul lor…toată sala este plăcut surprinsă și deopotrivă încântată, parcă dintr-odată uitară cu toții că erau „niște legume necioplite”. Ce dacă regula spune că e bine să rămâi cu cei de seama ta, că acela e locul tău și așa sunt lucrurile rânduite? În final niște legume reușiră să farmece toate acele flori care le priveau cu dispreț, acele „fandosite” ce se cred „prețioase și alese”. În final toată lumea s-a distrat, cu toții au uitat de ceea ce-i făcea să stea departe unii de alții iar seara s-a încheiat cum nu se poate mai bine. „Descoperirea celorlalţi înseamnă descoperirea unei legături și nu a unei bariere” am găsit-o undeva și mi-a plăcut și cred că se potrivește în context. Această poveste are un…

Se iau doi copii, gemeni, Alex și Ana, veseli și plini de viață, care la împlinirea minunatei vârste de 4 ani își pun o dorință năstrușnică și anume să nu mai doarmă niciodată pentru că își doresc să se joace zi și noapte,pierd prea mult timp cu dormitul. Și de aici o întreagă aventură Somnul îi aude, se supără și promite să îi lase nedormiti, ocazie numai bună ca Oboseala să își facă de cap cu ei, bucuroasă tare de o așa realizare. Voi v-ați gândit vreodată cât de bun e somnul? Mie îmi place să dorm…greșit, iubesc să dorm. Și nu înțeleg cum să vrei să faci orice altceva decât să dormi, atunci când e de dormit (adică nu să faci doar asta). Sunt părinte și bineînțeles că aud și văd multă frământare legat de faptul că nu mai vor să doarmă copiii. Da, așa sunt și copiii mei, de la un moment dat nu au mai vrut să doarmă la prânz, apoi seara își gaseau mai mereu de lucru. Tot timpul erau ocupați, prea multe de făcut și prea puțin timp. Nu le ajungea timpul să facă câte ar fi făcut așa încât nu aveau vreme de somn….

Ne plac poveștile de orice fel. Ne place să le citim, să le ascultăm, să le vizionăm, să le trăim. Ne bucurăm de ele, în orice moment al zilei: când ne trezim somnoroși ca să aflăm continuarea poveștii neterminate cu o seară înainte, în drum spre grădiniță sau școală, afară cu prietenii, seara înainte de culcare. Uneori ne plac anumite povești atât de mult încât le purtăm cu noi în suflet și le recomandăm tuturor.

Îmi plac banii. Îmi place să îi am. Îmi place să îi câștig, să cheltui și îmi place să îi economisesc. Recunosc însă, că nu am citit nici o carte de educație financiară (să îmi fie rușine!). Am învățat totul pe propria piele și din diverse articole și video-uri de pe internet. Și încă învăț. Când am auzit că există cărți de educație financiară pentru copii, am zis ca e obligatoriu să încep să îi citesc băiatului meu și să văd cum se poate educa financiar un copil printr-o poveste. Educația financiară este esențială pentru copii. Educația financiară este esențială și pentru adulți, pentru că este educația care îți arată cum poți să câștigi bani mai mulți, cum să îi administrezi și cum să îi economisești inteligent. Ne plac poveștile, ne plac basmele, dar parcă și mai mult, ne plac poveștile de succes. Ne plac poveștile oamenilor de succes. Așa că, dacă prin povești putem să transmitem principii sănătoase despre bani și prosperitate, de ce să nu o facem de la vârste fragede. Cred că e important să creștem în mintea copiilor noștri o relație sănătoasă cu banii. Iar, în acest sens, povestea celor din Regatul Să Facem este perfectă….

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…