De fiecare dată când descopăr cărți personalizate mă bucur ca un copil mic. Și, abia aștept să văd expresia feței băiețelului meu când o primește. De data aceasta, și pentru că citește singur, am ales împreună cartea personalizată din descrierea de pe site-ul elefantulmeu.ro. A vrut o carte despre comori ascunse, povești interesante și captivante cu prieteni apropiați. Și, a descoperit cu surprindere că unele lucruri din poveste i se potrivesc. I-a plăcut că a putut să aleagă numele personajelor principale, a prietenului său cel mai bun și localitatea unde are loc acțiunea. A descoperit însă cu surprindere că numele celorlați prieteni din carte sunt nume englezești și el nu are prieteni. Dar, în Alexland totul e posibil, așa că a acceptat cu ușurință că pe colegii lui de clasă îi poate chema Harry sau Tim și că poate avea prieteni pe Charlie sau Irene. L-am întrebat după ce a citit cartea, despre ce ce vorba de fapt. Mi-a răspuns că este vorba de echipă, colaborare, prietenie, empatie și bullying. Să poți caracteriza astfel, o carte, la doar 9 ani poate însemna doar că exact despre asta e vorba în carte, că a înțeles mesajul ei. Am citit cartea, nu…
AniMalcolm – o viață de animal este sălbatică…. – un subtitlu care m-a dus cu gândul la aventuri cu animale și o copertă care m-a făcut să zâmbesc. Asta e o carte care trebuie citită pentru că, deși nu prea îndrăgim toate animalele, avem acasă un hamster care încet, încet a început să facă parte din familie, să ne fie drag, să ne îngijoreze dacă este apatic și să ne bucure când se cațără pe cușcă să îl luăm în mână să ne jucăm cu el. Și, parcă în părul personajului este un hamster. Aveam să descoperim însă, că este o șinșilă. Malcolm este un băiețel care nu iubea animalele, deși părinții lui erau înebuniți după animale, aveau multe animale de companie și obișnuiau să meargă în fiecare weekend la grădina zoologică. Își dorea să primească de ziua lui, „cel mai tare laptop de pe pământ”. Împlinea 11 ani și era o vârstă importantă. Însă părinții nu au primit lista de cadouri de ziua lui. Pe principiul „câinele mi-a mâncate tema”, lista de dorințe lipită pe peretele din bucătărie a fost ruptă de pisicile familiei și ronțăită de cățelul familiei sau de hamster sau să fi ajuns pe fundul cuștii…
Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…
A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…
Am vrut să citesc o carte amuzantă cu copiii, dar să fie potrivită și pentru Vlad, care acum are 6 ani și jumătate. L-am ales pe Rostogol, fiind scris de o autoare româncă cu un umor original, fin. Desemenea, cartea e câștigătoarea secțiunii 0-7 ani din cadrul Trofeului Arthur, în 2014, deci aveam așteptări de la ea. Povestea e destul de complexă pentru categoria de vârstă propusă, dar curge plăcut și e plină de dialoguri amuzante. Două berze se străduie să livreze un purceluș care are rău de înălțime: doamna Flavia, o barză ce urmează să iasă la pensie, aceasta fiind ultima ei cursă, și ucenicul ei, bărzoiul Zdrell, care își dorise o carieră de bibliotecar, nicidecum curier de livrat bebeluși. Bebelușul zglobiu e furat de vulpoiul Socott, care dorește să îl dăruiască vulpiței Carla pentru a o impresiona cu talentele lui de vânător, apoi este preluat de trei corbi ce doresc să îl ducă la palat pentru a primi o recompensă. Suspansul creat este unul potrivit pentru copii, care așteptau cu nerăbdare următorul capitol. Vă lăsăm și pe voi în suspns – oare va reuși Rostogol să ajungă acasă? Povestea este foarte amuzantă pentru copii, având multe situații ironice…
Avem cartea în bibliotecă de ceva vreme. Mi-au plăcut toate cărțile din această colecție și eram nerăbdătoare să o citim. Cand am reluat obiceiul de trezire cu poveste de la începutul lunii septembrie, să ne pregatim pentru școală, am luat-o cu mari speranțe. E o carte frumoasă cu un titlu incitant – serios, mami? Cum poate un motan să învețe o pescărușă să zboare? Și am pornit să aflăm. Motanul Zorbas locuiește în Hamburg și rămâne singur acasă pentru o vreme. Într-o zi la el pe balcon a aterizat o pescărușă bolnavă, ce abia scăpase dintr-o pată de petrol din Marea Nordului. Deși se sperie la început, se apropie de ea și își dorește mult să o ajute. Pescărușa îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Zorbas pleacă în căutare de ajutor dar ea simte că se stinge și atunci depune un ou acolo, pe balcon, lăsându-l în grija unui motan. Povestea ne poartă într-o aventură în care Zorbas face tot ce îi stă în putință pentru a-și ține promisiunea față de pescărușă – clocește oul, ferește puiul de pericole,…
Am descoperit cu mare bucurie o carte pentru copii și părinți, scrisă de un autor român contemporan. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” scrisă de Ioan Antoci, ne prezintă viața unei familii moderne românești. Nu știu dacă este și viața unei familii moderne străine deși tind să cred că așa este. Am citit cartea pe nerăsuflate și am hotărât că, deși e recomandată copiilor peste 7 ani, la cei șase ani ai băiețelului meu, aș putea încerca să o citesc și unde e cazul să îi răspund la întrebări. Pentru că, da, această care pare să genereze multe întrebări din partea copiilor și să ne pună pe gânduri noi, părinții prea ocupați de locurile noastre de muncă, de pasiuni altele decât familia. Și da, această carte m-a pus pe gânduri și mi-a amintit că cel mai important lucru în viață e familia și prietenii. Restul, sunt doar instrumente. Însă întrebările la care mă așteptam au fost cu totul altele decât cele care mi-au fost adresate. ”Paradisul lui Mimi și Tibi” ne prezintă întâmplările prin care trec doi frați: Mimi, o fetiță de 9 ani și năzdravanul ei frate, Tibi de 6 ani. Pasiunea lor cea mai mare sunt jocurile de pe…
Mărturisesc că nu căutam în mod special o carte despre cai și nici nu ne plăceau în mod special caii. DAR, ”Tropote fermecate. Povești cu cai fantastici” promitea să ne ducă prin lumea întregă și să descoperim aventuri cu căluți. Și promisiunea nu a fost încălcată nici de conținut și nici de ilustrații. Cartea ne-a atras de la copertă, iar mirosul de proaspăt tipărit ne-a încântat simțurile. Am răsfoit cartea înainte de a o citi, pentru că nu știam ce poveste să alegem prima. Apoi am scos o hartă și am studiat-o pentru a ne hotarî. Grozav exercițiu! Poate vă întrebați de ce am scos harta? Ei, uite, pentru că, în cartea găsim basme și povești populare din toate colțurile lumii, despre cai cu puteri magice: “Inima-Singuratică și calul cel bătrân” (America de Nord) “Nărăvașul” (Nordul Indiei) “Iapa albă” (Țara Bascilor) “Căluțul cocoșat” (Rusia) “Petit Jean și calul alb” (Canada franceză) “Manzul Qeytas” (Iran) “Băiatul care a mers călare până pe tărâmul morților” (Albania) “Calul fermecat” (Ungaria) Răsfoiți și voi înainte de a comanda cartea pentru că merită să o aveți în bibliotecă. : ”Tropote fermecate” este o carte pe care o recomand pentru incursiunea în lumea magică a basmelor…
Nu vreau să o țin ascunsă de ochii voștri, dar o răsfoim și o citim de cât de multe ori putem. Și ne întoarcem și re-citim numerele anterioare și abia așteptăm numărul următor. Dacă încă nu știți despre ce vorbesc, vă reamintesc că citim cu mare drag revista Fabulafia. Vă invit să revedeți și recenziile noastre anterioare ale revistei Fabulafia Nr. 1-3 și Fabulafia Nr. 4. Fabulafia este o revistă-carte de poveşti cu scrieri şi ilustraţii ale unor autori români contemporani cu ilustrații încântătoare și surprinzătoare la fiecare nou număr. Așa cum ne-am obișnuit, Fabulafia se prezintă ca o revistă de o calitate impecabilă. O surpriză plăcută este în acest număr coperta interioară, pe care o putem colora. Dacă nu știți cum să vă conectați cu copilul sau ce să faceți ca să petreceți puțin timp împreună, o activitate interesantă ce crează o conexiune părinte-copil este coloratul. Vă recomand să colorați împreună pagina aceasta și să vorbiți vrute și nevrute. O să petreceți 15-20 minute minunate împreună, părinte-copil. Puteți alege apoi, din cuprinsul „labirint” ce povestire să citiți împreună sau să vă citească prichindelul. Deși revista se adresează copiilor peste 7 ani, noi o citim la 5 ani și…
O carte minunată și foarte complexă este „Theodora Tenpenny și tabloul pierdut” de Laura Marx Fitzgerald de la editura Booklet Fiction, în traducerea Laviniei Braniște. Se adresează copiilor de peste 12 ani. Theodora este o copilă sărmana, căreia îi moare și bunicul. Rămâne singură cu o mamă cu probleme și o casa veche de întreținut. Este o fată foarte practică: economisește bani, pune murături, hrănește găinile, își face ghiozdan, haină și jambiere din pulovere găsite la gunoi. Se imprieteneste cu Bodhi, fiică de actori, care studiază în sistem homeschooling, realizând diverse proiecte. Așa intră în jocul de descifrare al misterului tabloului descoperit de Theodora, care este adepta lecturii la bibliotecă, al mersului în muzee, în timp ce Bodhi este as în tehnologie: internet, telefon cu touch. Cartea este emoționantă, cu scene umoristice. Vă divulg doar una: o bătaie cu ouă pentru intimidarea unei vecine care nu suporta zgomotul produs de găini. M-a fascinat bogăția informatiilor despre artă, despre picturi, pictori și biografia lui Rafael, dar și modul în care se face trimitere spre lectură. Cartea este scrisă pornind de la pagina 35 a altei cărți, după cum declară autoarea. „Cărțile vorbesc întotdeauna despre alte cărți”. Importanța practică a diferitelor materii:…