Citește, visează, crești!

De fiecare dată când descopăr cărți personalizate mă bucur ca un copil mic. Și, abia aștept să văd expresia feței băiețelului meu când o primește. De data aceasta, și pentru că citește singur, am ales împreună cartea personalizată din descrierea de pe site-ul elefantulmeu.ro. A vrut o carte despre comori ascunse, povești interesante și captivante cu prieteni apropiați. Și, a descoperit cu surprindere că unele lucruri din poveste i se potrivesc. I-a plăcut că a putut să aleagă numele personajelor principale, a prietenului său cel mai bun și localitatea unde are loc acțiunea. A descoperit însă cu surprindere că numele celorlați prieteni din carte sunt nume englezești și el nu are prieteni. Dar, în Alexland totul e posibil, așa că a acceptat cu ușurință că pe colegii lui de clasă îi poate chema Harry sau Tim și că poate avea prieteni pe Charlie sau Irene. L-am întrebat după ce a citit cartea, despre ce ce vorba de fapt. Mi-a răspuns că este vorba de echipă, colaborare, prietenie, empatie și bullying. Să poți caracteriza astfel, o carte, la doar 9 ani poate însemna doar că exact despre asta e vorba în carte, că a înțeles mesajul ei. Am citit cartea, nu…

Poveștile Pokapi sunt cărți de povești personalizate, ale căror personaj principal este chiar copilul tău. Am citit descrierea pe site-ul pokapi.ro și am hotărât să comand o carte personalizată pentru Alex. Am avut posibilitatea să personalizez cartea cu numele copilului, poza, trăsăturile (culoarea şi tipul părului) și să îi scriu o dedicație Cartea a ajuns frumos împachetată, gata să fie făcută cadou. I-am dat-o chiar de ziua mea. Nu se aștepta să primească un cadou, dar încântarea cu care a primit-0 și descoperirea pozei si a dedicației mi-au creat o amintire inestimabilă. A vrut imediat să o citească și mi-a citit-o cu voce tare. Ce încântare să vezi ca după atâția ani de citit împreună(adică eu citindu-i lui) a venit momentul să îmi citească el mie. Povestea este încântătoare, plină de detalii interesante și ușor de urmărit. Acțiunea se petrece în localitatea în care locuiește copilul și îl urmărește în călătoria lui de detectiv. Povestea este plină de aventuri despre prietenie, curaj, ajutorare și altruism. Vă las să o descoperiți singuri, căci este o carte care merită comandată și citită împreună cu copilul. O recomand pentru vârsta de 3-8 ani. Copilul o să vă întrebe mereu: Mama, tu ai scris…

Ai umplut găletușa azi? – un ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor, este una dintre cărțile pe care mi le doream de ceva vreme și era pe lista mea de dorințe de pe Bookdepository. Când am văzut-o pe raft la Bookstory nu mi-a venit să cred! Nici nu știam că a fost tradusă. Așa că am luat-o acasă și abia am așteptat să o citesc cu copiii. Cartea este una practică, ce ne învață cum să ne gândim la faptele noastre de peste zi și cum să ne evaluăm starea noastră de spirit. Găletușa pe care fiecare din noi o poartă este de fapt nivelul nostru de fericire la un moment dat. Se introduce sintagma a umple găletușa ce presupune orice acțiune pe care o facem pentru a aduce bucurie nouă sau altora. Am citit-o cu plăcere, ne-am oprit des pentru a căuta exemple din viața noastră, a fiecăruia. Cartea e foarte utilă pentru a învăța copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au, pentru a-i îndruma să își producă ei singuri fericirea făcându-le celorlalți mici bucurii. Se insistă pe valoarea gesturilor simple, a unui zâmbet sau cuvânt de încurajare. Se vorbește despre agresivitate, și acele persoane care obișnuiesc să…

Fără Porecle! a ajuns în mâinile noastre în momentul cel mai potrivit, și anume înainte de începerea școlii. Viața îți dă întotdeauna unelte potrivite, la momentul potrivit. Trebuie doar să le vezi și să știi să le folosești. Așa e și această carte. Un instrument potrivit pe care trebuie să știi să îl folosești. Inițial am zis să citesc cartea singură și apoi împreună cu copilul, dar acesta, când a vazut-o a insistat să o citim imediat. ” – Mami, această carte e despre prieteni. Uite, si despre un băiat care vrea să fie prieten cu ceilalți. – De unde știi tu asta? l-am întrebat. – Uite, vezi cum prietenii stau împreună și băiețelul în verde e supărat? Nu știe cum să fie prieten cu ceilalți.” Și, uite așa, doar din ilustrația de pe copertă băiețelul meu a sustras întreaga esență a acestei cărți. „Fără porecle” este o carte despre prietenie. Dar, mai presus de asta, este o carte despre un fenomen îngrijorător și în contină creștere – bullyingul. Conform Wikipedia: Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă…

A început vacanța, timp liber mai mult, ne apucăm cu toții de citit mai mult. Am făcut o listă de lectură pentru vară, atât pentru Nico (11 ani), cât și pentru Vlad, care abia cum începe să citească. Dar nu mă pot abține să nu citesc și eu cu ei, măcar unele din minunatele cărți alese. Și despre unele sper să apuc să vă scriu și vouă. O sută de rochii este o carte care, deși e scrisă în 1944, abordează o temă de actualitate și pentru copiii de azi. Povestea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite. O fetiță dintr-o familie poloneză, mai săracă, vine la școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii. Când se anunță câștigătorii concursului de desen, copiii din sala 13 sunt uimiți de minunatele 100 de desene înscrise în concurs de Wanda, fiecare cu o rochie diferită. Dar tot atunci află că Wanda împreună cu familia s-au mutat din…

„Lupul cel mare și lupul cel mic” ne-a încântat încă de la titlu. Ne plac cărțile în care sunt două personaje principale, pentru că ne pot transpune (mamă și copil) în rolurile principale și transformă experiența cititului împreună, într-un moment special de conectare. Ilustrațiile simple și expresive îl ajută pe copil să înțeleagă și să își imagineze mai bine, universul în care își duc veacul personajele principale. Lupul cel mare este întruchiparea părintelui, fratelui mai mare sau prietenului de încredere. El este un exemplu pentru lupul cel mic: făcea gimnastică, mânca sănătos, dar cel mai important este că îi era si lui frică. Îi era frică de necunoscut. Îi era frică de lupul cel mic, pe care l-a văzut în depărtare, pe când era doar un punct mic. Pentru copii este important să înțeleagă că frica este un sentiment normal, natural și că doar experimentându-l, trăindu-l ajungi să fii curajos și să poți să îți faci prieteni. Teama și nesiguranța sunt firești, dar este important să ai prieteni. Nimeni nu vrea să trăiască singur. Singurătatea nu te face fericit. Chiar și un prieten te poate face să vibrezi, să descoperi ce este iubirea, empatia, grija, dorul, generozitatea. Povestea este ușor…

Avem cartea în bibliotecă de ceva vreme. Mi-au plăcut toate cărțile din această colecție și eram nerăbdătoare să o  citim. Cand am reluat obiceiul de trezire cu poveste de la începutul lunii septembrie, să ne pregatim pentru școală, am luat-o cu mari speranțe. E o carte frumoasă cu un titlu incitant – serios, mami? Cum poate un motan să învețe o pescărușă să zboare? Și am pornit să aflăm. Motanul Zorbas locuiește în Hamburg și rămâne singur acasă pentru o vreme. Într-o zi la el pe balcon a aterizat o pescărușă bolnavă, ce abia scăpase dintr-o pată de petrol din Marea Nordului. Deși se sperie la început, se apropie de ea și își dorește mult să o ajute. Pescărușa îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Zorbas pleacă în căutare de ajutor dar ea simte că se stinge și atunci depune un ou acolo, pe balcon, lăsându-l în grija unui motan. Povestea ne poartă într-o aventură în care Zorbas face tot ce îi stă în putință pentru a-și ține promisiunea față de pescărușă – clocește oul, ferește puiul de pericole,…

Ştii cum te simţi atunci când eşti pe fugă, te strădui tare să nu-ţi uiţi acasă mai mult de trei lucruri, pentru ca n-ai timp să tot urci din maşină după ele, iar copilul bâzâie întruna, de-ţi vine să-i îndeşi în gură un pumn de caramele? Ştii cum te simţi atunci când, exasperată, te apleci spre el, fără să mai ai puterea să-l asculţi de fapt şi tot ce are să-ţi spună, atât de insistent şi de urgent, e „te iubesc”? „N-am timp!” e fix despre asta: despre ţiuitul pe care ni-l lasă în minte şi-n suflet refluxul grabei. Tim e un ursuleţ prietenos de care n-au timp fix prietenii lui. Vine iarna şi perspectiva ei îngheaţă în avans bunăvoinţa iepuraşei Rica – preocupată să agonisească hrană pentru puii ei, a bursucului Ucu, şi el mânat de aceleaşi apucături de pensionar posedat de grijile aprovizionării. Nici veveriţa Riţa nu-i mai abordabilă, are de atins un target de nuci şi alune puse la păstare. Toţi prietenii inocentului Tim susţin cu ardoare că dragostea trece prin stomac, dar numai prin unul plin. Aşa că nu mai e timp de drăgălăşenii şi nici unul nu are timp să asculte ce are Tim de zis. Doar că,…

Am așteptat mult pachetul de la Cartea copiilor. Ne plac mult cărțile lor și auzisem lucruri bune și despre aceasta. Am ezitat să o cumpăr deoarece nu îmi plac cărțile cu teme religioase deoarece, majoritatea, au un ton moralizator pe care nu doresc să îl transmit copiilor. Cartea e frumoasă și îngrijită, o calitate cu care ne-am obișnuit de la Cartea copiilor. Povestea m-a surprins în mod plăcut. La regele Solomon vin doi frați care se ceartă pentru moștenirea lor. Ca să îi ajute să găsească o soluție, regele le spune o poveste despre doi frați care împart o bucată de pământ – o lucrează împreună și apoi împart recolta. Grija pentru celălalt al fiecărui frate este înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte mult că povestea se oprește și nu ține o predică cititorilor. Avem încredere că ei înțeleg și procesează mesajul în ritmul lor. Nu este nimic ce sa nu îmi placă. O recomand cu drag ca o carte pentru a transmite principii morale sanatoase fără predici. Copiilor mei le-a plăcut cum se ajutau frații din poveste, pe ascuns, pentru a nu se deranja unul pe celălalt.   Prezentare O poveste din Ierusalim Odată, demult, peste orașul Ierusalim domnea înțeleptul rege…

O nouă carte de Julia Donaldson a apărut la editura Cartea Copiilor, dupa ce am fost încântați de Gruffalo. E tradusă tot de Florin Bican. E la fel de frumoasă, amuzantă și plină de învățăminte de suflet pentru copii și adulți deopotrivă. Un uriaș simpatic realizează că este cam șifonat, jerpelit, ponosit, și se hotărăște să se modernizeze. Așa că își face o ținută nouă, cu “o cămașă faină, o pereche de pantofi faini, o curea faină, o cravată faină, în dungi, o pereche de șosete faine, cu model cu romburi, și o pereche faină de pantofi lucioși.” “Acum sunt cel mai fain uriaș din oraș” Vesel nevoie mare, uriașul pleacă la plimbare. Pe drum întâlnește o mulțime de animale care au probleme de diferite feluri. Uriașul le sare în ajutor fără să stea pe gânduri, cu bucurie și voioșie. Spre final, situația devine puțin posomorâtă, dar nu lăsați supararea să vă cuprindă. Uriașul nu e deloc trist, el se bucură de multele fapte bune pe care le-a făcut. Finalul e minunat, încântător! Textul este amuzant, repetarea faptelor bune ale uriașului într-o serie de rime e placută, invită pe micii ascultători să repete și ei povestea. Mi-a plăcut cartea în…